Osteomielita nu trece de la sine. Cum este tratată infecția osoasă și de ce intervenția la timp este esențială

„Inițial am fost operat la Spitalul Raional din Camenca. Apoi am observat că rana curgea. Am revenit la spital și am urmat tratament cu antibiotice cam o lună, dar fără rezultat. Am decis să merg la o clinică privată din Bălți, iar medicul de acolo mi-a spus să vin direct la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie din Chișinău. Am venit, mi-au curățat rana pentru că avea infecție, iar în loc de placă mi-au pus broșe. Acum mă simt foarte bine și le mulțumesc că mi-au salvat mâna”, povestește tânărul.

Potrivit medicului ortoped-traumatolog Ștefan Ostahi, din cadrul Secției de Ortopedie Septică și Reconstructivă, infecțiile osoase asociate intervențiilor chirurgicale sau implanturilor ortopedice reprezintă cazuri complexe, care necesită tratament individualizat.

„Osteomielita este o infecție gravă a osului. Poate apărea atunci când microorganismele ajung la nivelul osului prin sânge, printr-o fractură deschisă, printr-o plagă sau în urma unei intervenții chirurgicale. O categorie importantă este reprezentată de infecțiile asociate implanturilor ortopedice”, explică medicul.

În cazul osteomielitei acute, debutul poate fi brusc și poate fi însoțit de febră, durere, umflarea și înroșirea zonei afectate. În unele situații, simptomele pot apărea rapid după producerea unei leziuni sau după o intervenție chirurgicală. În osteomielita cronică, infecția poate persista o perioadă îndelungată și poate avea perioade în care simptomele se atenuează, urmate de recidive. Pacientul poate prezenta durere persistentă sau repetată, umflarea zonei, secreții sau apariția unor fistule la nivelul pielii.

„Evoluția către forma cronică este favorizată de persistența țesutului osos necrotic, de vascularizația locală deficitară și de capacitatea microorganismelor de a forma biofilm, în special pe suprafața implanturilor. Aceste particularități fac ca infecția să fie mai dificil de eliminat”, explică medicul Ștefan Ostahi.

Diagnosticul osteomielitei nu se bazează pe un singur test. Medicul analizează simptomele pacientului, istoricul traumatismelor sau al intervențiilor chirurgicale și rezultatele investigațiilor.

În funcție de caz, pot fi recomandate analize de sânge, radiografie, tomografie computerizată sau rezonanță magnetică. În anumite situații, este necesară prelevarea unei probe de țesut sau os pentru examinare microbiologică și histopatologică. Identificarea microorganismului este importantă pentru alegerea tratamentului antimicrobian potrivit.

„Tabloul clinic al osteomielitei cronice este variabil. Diagnosticul necesită corelarea datelor clinice cu investigațiile imagistice, markerii inflamatori și, în mod esențial, examinarea microbiologică și histopatologică a probelor tisulare profunde”, precizează medicul.

Antibioticele sunt o componentă importantă a tratamentului, însă în formele cronice acestea nu sunt întotdeauna suficiente. Atunci când există os sau țesut necrozat și infectat, cu o circulație sanguină redusă, medicamentele pot ajunge mai greu la focarul infecțios.

Din acest motiv, tratamentul poate include îndepărtarea chirurgicală a țesutului infectat și necrozat, procedură cunoscută drept debridare. În funcție de situație, medicii pot decide și îndepărtarea sau schimbarea implanturilor infectate, precum și administrarea antibioticelor sistemice.

„În cazurile cu pierderi importante de os, tratamentul poate continua cu reconstrucția defectului. Pot fi utilizate diferite tehnici reconstructive, în funcție de dimensiunea defectului și de starea pacientului. Scopul tratamentului nu este doar eliminarea infecției. Noi urmărim ca, în final, membrul afectat să fie stabil, funcțional și acoperit corespunzător de țesuturi moi”, spune Ștefan Ostahi.

Tratamentul osteomielitei cronice poate necesita colaborarea mai multor specialiști, printre care ortoped-traumatologul, microbiologul, specialistul în boli infecțioase, chirurgul plastician și kinetoterapeutul.

Fiecare are un rol în procesul de tratament – de la identificarea microorganismului și alegerea antibioticelor până la îndepărtarea focarului infecțios, reconstrucția osului și recuperarea funcției membrului.

În unele cazuri, recuperarea poate dura săptămâni sau chiar luni și poate necesita mai multe intervenții. Respectarea etapelor de tratament și recuperare este, astfel, o parte importantă a procesului.

Medicii recomandă ca pacienții să se adreseze unui specialist atunci când, după o fractură, o intervenție chirurgicală sau o leziune, apar semne care pot indica o infecție.

Printre acestea se numără:

• durerea care se intensifică sau persistă;
• roșeața, căldura locală sau umflarea zonei;
• apariția secrețiilor la nivelul plăgii;
• deschiderea unei răni sau vindecarea dificilă a acesteia;
• febra, frisoanele sau alterarea stării generale;
• reapariția simptomelor după o perioadă de ameliorare.

Osteomielita nu este o afecțiune care trebuie lăsată să evolueze de la sine. Depistarea și tratarea infecției cât mai devreme pot contribui la limitarea complicațiilor și la recuperarea membrului afectat. În cazurile complexe, tratamentul presupune o abordare multidisciplinară și poate fi de durată.

În anul 2025, în Secția de Ortopedie Septică și Reconstructivă au fost tratați 588 de pacienți, dintre care 190 au fost diagnosticați cu osteomielită la diferite segmente ale aparatului osteoarticular.

Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie este singura instituție medicală publică cu profil traumatologic din țară, unde sunt tratate inclusiv cazuri complexe de traumă și afecțiuni ale aparatului locomotor.

Sursa: IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie