Dureri cronice de spate dar și la genunchi, glezne, coate, cu rigiditate articulară la trezire și senzație de oboseală făcând și cele mai simple mișcări, cum ar fi datul jos din pat sau legarea șireturilor. Acestea sunt cele mai frecvente simptome ale spondiloartritei axiale (cunoscută anterior caspondilită anchilozantă), o boală inflamatorie cronică care, în medie, este diagnosticată cu 6-8 ani întârziere, scrie Corriere della Sera, transmite G4Media.
De aici și importanța recunoașterii cât mai precoce a posibilelor semnale de alarmă și a contactării unui specialist, deoarece diagnosticul precoce face diferența în a ajuta la o mai bună gestionare a bolii și la o mai bună calitate a vieții.
Spondiloartrita axială (axSpA) este o boală inflamatorie cronică progresivă care afectează în principal ra spinării și articulațiile sacroiliace care leagă partea inferioară a coloanei vertebrale de pelvis. Spre deosebire de alte tipuri de dureri de spate, durerea și rigiditatea se ameliorează cu mișcarea și se agravează cu repausul.
Dacă nu este tratată, boala poate provoca dureri cronice și mobilitate limitată.
Simptome
Principalul simptom este durerea la nivelul coloanei vertebrale și articulațiilor sacroiliace, cauzată de inflamația cronică.
Alte simptome variază de la persoană la persoană, dar cele mai comune sunt:
- debut înainte de vârsta de 45 de ani;
- durere lombară persistentă timp de mai mult de 3 luni;
Diagnoză
În prezent, nu există criterii de diagnostic definite pentru această boală, astfel încât diagnosticul, care adesea are loc după 6-8 ani de la apariția primelor simptome, se bazează pe anamneză, rezultatele testelor de laborator inclusiv nivel ridicat de proteină C reactivă și prezența sacroiliitei (inflamația articulației dintre sacrum și șolduri) pe radiografia și rezonanța magnetică standard.
Terapii
În trecut, principalele tratamente pentru spondilo-artrita axială erau fizioterapia (exercițiul și fizioterapia și utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (NSAID). Dar, potrivit unui studiu publicat în JAMA-Journal of the American Medical Association, mai puțin de unul din patru pacienți obține controlul complet al simptomelor cu AINS, în timp ce aproximativ 75 la sută au nevoie de medicamente biologice sau agenți modificatori antireumatici sintetici pentru a reduce simptomele și progresia leziunilor structurale, a controla inflamația și a îmbunătăți calitatea vieții. Chiar și mișcările simple devin un obstacol.
Pentru cei care suferă de această boală, chiar și cele mai simple mișcări zilnice, cum ar fi să se dea jos din pat, să se îmbrace, să-și lege șireturile, pot deveni un obstacol. Cu toate acestea, mulți încă nu au auzit niciodată de această boală.
Activități zilnice dificile
Mai jos sunt prezentate cele mai complicate activități zilnice raportate de asociațiile de pacienți, pentru a-i ajuta și pe alții să înțeleagă provocările cu care se confruntă în fiecare zi persoanele afectate de această boală și să încerce să le facă viața mai puțin stresantă și mai incluzivă:
– ridicarea din pat dimineața: rigiditatea matinală poate face dificilă șederea, statul în picioare sau chiar mișcarea fără durere;
– spălarea și îmbrăcarea: chiar și igiena personală, cum ar fi să faci o baie, să te speli pe cap sau să te apleci pentru a-ți tăia unghiile de la picioare, necesită un efort suplimentar; de asemenea, creează disconfort și un sentiment de frustrare efectuarea unor activități simple, cum ar fi îmbrăcarea unui tricou, punerea șosetelor sau pieptănarea părului;
– conducerea unei mașini sau a unei biciclete: întoarcerea capului pentru a verifica unghiurile moarte poate fi aproape imposibilă și necesită adaptări cum ar fi utilizarea oglinzilor extinse;
– privirea în sus: a pune o geantă într-o cutie de pălării în timpul călătoriei sau a ridica un obiect plasat la înălțime pe un raft poate fi obositor;
– a privi înainte de a traversa strada: mobilitatea limitată a gâtului poate face dificilă verificarea rapidă a traficului, care uneori necesită întoarcerea întregului corp;
– îngrijirea celorlalți: ridicarea unui copil, așezarea pe podea pentru a se juca sau aranjarea jucăriilor pot fi epuizante din punct de vedere fizic;
– interacțiunile sociale: poate fi jenant să trebuiască să explicați de ce nu vă puteți întoarce capul pentru a vă uita la cineva în timp ce vorbește;
– treburile casnice: sarcini precum spălatul cu mopul, măturatul sau curățarea geamurilor vă solicită spatele, gâtul și umerii;
– oboseala vă obligă adesea să anulați planuri, să renunțați la angajamente sau să explicați de ce nu puteți îndeplini sarcinile ca înainte.