Adaptarea copilului la grădiniță este un proces care are nevoie de timp, răbdare și consecvență, iar despărțirea de părinte nu ar trebui să fie făcută brusc, susține psihologa Cristina Dolinschi. Potrivit acesteia, în primele săptămâni este important ca programul copilului să fie crescut treptat, iar părintele să evite atât plecarea pe ascuns, cât și transmiterea propriilor temeri copilului. În același timp, unele reacții sunt firești la început, însă anxietatea severă, regresiile comportamentale sau schimbările majore de dispoziție care persistă pot necesita sprijinul unui specialist.
Adaptarea treptată și despărțirea de părinte
Potrivit psihologei, copilul are nevoie să se obișnuiască treptat cu noul mediu și cu persoanele din jurul său. Prezența părintelui poate fi redusă treptat, în funcție de vârsta copilului și de regulile instituției.
„Separarea bruscă nu este benefică, deoarece părintele reprezintă baza de siguranță. Când un copil mic este lăsat nepregătit într-un mediu străin, creierul lui percepe situația ca pe o amenințare, iar energia se mută de pe joc și explorare pe plâns. Prezența scurtă a părintelui ajută la transferul de încredere către educatoare. Totuși, trebuie să fim realiști: la vârste mici frica de separare este mai intensă, în timp ce la 4-5 ani copiii tolerează mai ușor despărțirea”, explică psihologa.
În grădinițele din Republica Moldova, accesul părinților în sala de grupă este, în general, restricționat din cauza regulilor sanitare și a numărului mare de copii. De aceea, o soluție optimă este adaptarea treptată.
„Copilul vine la început doar pentru 1-2 ore pe zi, iar părintele poate sta un timp scurt în vestiar sau pe hol, oferindu-i copilului o ancoră de siguranță până când acesta capătă încredere în noul mediu.”
Când plânsul este firesc și când trebuie cerut ajutor
Plânsul la despărțirea de părinte, oboseala sau nevoia mai mare de afecțiune pot apărea în primele săptămâni și nu înseamnă neapărat că micuțul nu este pregătit pentru grădiniță. Specialista subliniază că părinții trebuie însă să fie atenți atunci când reacțiile copilului sunt foarte intense sau persistă fără semne de ameliorare.
„Părinții ar trebui să fie atenți la semnale de alarmă, precum somatizările severe fără cauză medicală apărute în diminețile de grădiniță (dureri de burtă, de cap, greață sau stări febrile), regresiile comportamentale (pierderea controlului sfincterian, tulburările severe de somn sau refuzul alimentar) și schimbările drastice de dispoziție, cum ar fi agresivitatea neobișnuită sau apatia și izolarea totală, când copilul rămâne „înghețat” și nu interacționează. Dacă aceste manifestări intense persistă mai mult de 3-4 săptămâni fără nicio ameliorare, dacă plânsul la grădiniță este neconsolabil ore în șir sau dacă anxietatea copilului afectează grav întreaga dinamică a familiei, este recomandat să se apeleze la un psiholog pentru sprijin de specialitate”, recomandă aceasta.
Plecarea pe ascuns, una dintre greșelile părinților
Una dintre greșelile pe care le fac părinții în perioada de adaptare este plecarea pe ascuns. Potrivit psihologei, această abordare poate accentua anxietatea copilului.
„Majoritatea greșelilor apar din dragoste, din lipsă de informație sau din propria anxietate a părinților. Una dintre cele mai dăunătoare practici este plecarea pe ascuns, care îi transmite copilului că părintele poate dispărea oricând fără avertisment, crescându-i masiv anxietatea și vigilența”, explică Cristina Dolisnchi.
Nici prelungirea despărțirii nu este recomandată. Ezitările, revenirea repetată sau privirile îngrijorate ale părintelui pot transmite copilului că locul în care rămâne nu este sigur. „Despărțirea ar trebui să fie scurtă, fermă și caldă”, spune specialista.
Psihologa recomandă și evitarea promisiunilor de tipul „vin repede”, deoarece pentru copiii mici noțiunea timpului este încă dificil de înțeles. Totodată, amenințările și folosirea recompenselor ca formă de „mituire” nu ajută copilul să-și gestioneze emoțiile.
„Nu în ultimul rând, proiectarea propriei anxietăți, prin plâns la ușă sau întrebări încărcate de îngrijorare la preluare îl face pe copil să preia frica adultului și să asocieze grădinița cu un pericol”, explică psihologa.
Cum poate fi pregătit copilul înainte de prima zi de grădiniță
Pregătirea poate începe cu câteva săptămâni înainte de prima zi de grădiniță. Părinții îl pot familiariza pe copil cu spațiul, trecând pe lângă grădiniță, observând copiii și discutând despre ceea ce se întâmplă acolo.
Cristina Dolinschi spune că este utilă și ajustarea treptată a programului de somn și de masă pentru a evita un șoc de rutină.
„Jocul de rol cu plușurile, în care copilul joacă rolul educatoarei, iar părintele pe cel al ursulețului timid, precum și lectura cărților tematice ajută copilul să proceseze fricile. În paralel, încurajarea autonomiei prin exersarea unor gesturi simple, cum ar fi încălțatul independent al adidașilor cu arici, spălatul pe mâini și formularea clară a cererilor („am nevoie la baie” sau „vreau apă”), îi oferă mai multă încredere în sine.”
Potrivit psihologei, în primele săptămâni, părinții pot stabili un ritual simplu și repetat de despărțire: o îmbrățișare, un pupic sau un gest pe care îl fac împreună înainte ca părintele să plece.
„Oferirea unui obiect de tranziție de acasă, precum o păturică preferată sau un pluș mic care încape în buzunar, funcționează ca o punte emoțională de siguranță, iar creșterea treptată a duratei programului facilitează acomodarea. La întoarcerea acasă, este esențială validarea emoțiilor copilului prin fraze precum „știu că ți-a fost dor de mine și că e greu la început, dar suntem o echipă”, fără minimizarea trăirilor sale. Adaptarea la grădiniță este o lecție de încredere pentru întreaga familie, iar când părintele transmite calm și fermitate, copilul preia această siguranță și face mai ușor pasul spre lume”, conchide Cristina Dolinschi.