Consecinţele secetei sunt determinate atât de gradul intensităţii, duratei, cât şi de suprafaţa afectată. Secetele care cuprind o suprafaţă de până la 10% din teritoriul R. Moldova au fost evaluate drept locale; 11–20% se consideră vaste; 21–30% – foarte vaste; 31–50% – extreme, iar mai sus de 50% se apreciază ca secete catastrofale, ce cauzează pierderi mari economiei naţionale, potrivit platformei de stat „Schimbările Climatice în Moldova”. Pe 17 iunie este marcată Ziua Mondială a combaterii deșertificării și secetei.
Alecu Reniță, ecolog
Este un impact de lungă durată din perioada sovietică. Cam după 1960 a început o degradare masivă a solurilor în urma procesului de chimizare, care, treptat, a dus și la deșertificare, dar și la reducerea fertilității. Pierderile humusului, pierderea fertilității înseamnă miliarde de lei din buget pentru a restabili această bogăție naturală. Este mult mai convenabil să conservăm fertilitatea solului, dar nu întâi să lăsăm să se degradeze, iar după să facem investiții uriașe pentru a menține fertilitatea solului.
Să nu uităm că încă la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, investigațiile care s-au făcut au dus la concluzia că un kilogram de sol basarabean ar fi mai valoros decât un kilogram de aur, ceea ce denotă încă o dată importanța solurilor.
În prezent, ar trebui să se facă investiții pe un principiu așa-numit silvo-irigare. Silvo-irigarea ar însemna, în primul rând, perdele de protecție a solurilor, perdele silvice de protecție, ceea ce ar însemna ca o anumită suprafață agricolă, un câmp agricol, să fie împrejmuit cu aceste perdele de protecție, ceea ce ar menține nu numai umiditatea în sol, dar ar feri solurile de eroziune. Dacă rețeaua hidrografică ar fi protejată de aceste perdele forestiere, am avea un câștig uriaș, deopotrivă și pentru resursele acvatice, dar și pentru soluri. Am putea să reluăm subiectul alocării de îngrășăminte organice în diferite câmpuri agricole, deci ar fi la fel un subiect de foarte mare importanță, fiindcă îngrășămintele organice înmagazinate în soluri ar mări deopotrivă și roada, dar și ar îmbogăți fertilitatea solului. Cel puțin aceste componente, câteva pe care le-am numit, ar deschide o altă perspectivă pe termen lung pentru ca solurile din R. Moldova să-și păstreze humusul necesar și fertilitatea naturală.
Vitalie Gorincioi, președintele Asociației „Moldova Fruct”
Impactul secetelor este direct. Eu sunt agricultor și bineînțeles că văd – din an în an, tot mai frecvente sunt secetele. Suferă, în primul rând, culturile care nu sunt irigate. La noi, mai mult de 90% nu sunt irigate. Aceasta ar fi prima măsura principală pe care ar trebui să o luăm. Există o strategie elaborată de un grup de specialiști, discutată în Parlament în 2019–2020, pentru 10 ani. Cu părere de rău, ea nu a fost preluată de guvernarea actuală. Propunerea noastră, adică a agricultorilor, a fost ca guvernul să preia această strategie și să o adapteze la condițiile anului 2025 – să o adopte, să o trimită în Parlament, în comisiile agrare, și să o preia pentru executare.
Este vorba de 2 miliarde de euro, bani care nu trebuiesc folosiți odată. Adică, să se facă în fiecare an investiții, este vorba de un sistem care ar trebui să includă atât stațiile de pompare, reabilitarea tuturor stațiilor de pompare, reabilitarea rezervoarelor de apă pentru a stoca apa atunci când ea nu trebuiește nimănui. O săptămână au fost ploi, toată apa acumulată a plecat în Marea Neagră. Peste 2-3 săptămâni o să ne pomenim că vorbim despre secetă, cu părere de rău. Avem țări la care putem să luăm exemplu – cum să folosim apa, cum să o păstrăm, cum să o rezervăm în rezervoare speciale. Noi trebuie să avem posibilitatea să o dăm aproape de câmpurile fermierilor. Noi avem exemplu foarte bun și în R. Moldova, unde plantațiile de struguri de masă capătă roade de 3-4 ori mai mari decât de pe câmpurile obișnuite.
Totul se răscumpără foarte repede dacă noi analizăm ceea ce fac unii fermieri. Trebuie să investim bani, iar asta nu e o soluție de scurtă durată. Noi, dintr-o țară înfloritoare, ne-am trecut repede într-o țară cu risc foarte mare pentru agricultură.
Aneta Ganenco, președinta Asociației „Pomușoarele Moldovei”
Păi, de când urmăresc situațiile meteorologice în agricultură, eu n-am văzut niciun an la fel ca altul. Condițiile de primăvară, vară, toamnă, în fiecare an sunt diferite. Ca și anul acesta – au fost înghețuri în aprilie, martie a fost foarte călduros, plouă în mai. De fiecare dată, condițiile meteo ne dau bătăi de cap. Noi promovăm cultivarea sau crearea agriculturii în format smart, în terenuri protejate, cultivarea în ghiveciuri, în afară solului, să nu depindem de condițiile climatice; promovăm tehnologiile avansate, pe care le primim de la state unde agricultura este o ramură centrală a economiei.
Autoritățile sunt, în opinia mea, un portmoneu al agricultorilor comun și o autoritate care ne arată un vector de dezvoltare. Deci, noi putem să întreprindem niște acțiuni pe măsura portmoneului nostru și pe măsura cunoștințelor pe care le avem, dar nu și să influențăm schimbările climatice, încălzirea globală.
Statul poate susține agricultorul în unele situații de calamități extraordinare, dar o persoană care se avântă în businessul agricol trebuie să înțeleagă faptul că există tot felul de riscuri pe care și le asumă. Iar unul dintre cele mai mari riscuri în domeniul agrobusinessului sunt situațiile meteorologice.
Elena Culighin, președinta Centrului Național de Mediu
În ultimii ani, climatul devine tot mai imprevizibil, cu veri extrem de calde, perioade prelungite de secetă și ierni blânde. Aceste schimbări au un impact direct asupra solurilor, care în unele regiuni degradează accelerat, transformându-se din fertile în uscate și chiar semideșertice. Pe termen scurt, efectele cele mai vizibile sunt secetele tot mai frecvente, care compromit culturile agricole și afectează grav veniturile fermierilor. Totodată, scade disponibilitatea resurselor de apă, iar populația rurală este tot mai expusă la lipsa apei potabile și a apei pentru irigații. În paralel, crește incidența bolilor cauzate de stres termic, iar dăunătorii și bolile plantelor se înmulțesc în condiții de temperaturi ridicate.
Pe termen lung, Moldova riscă o degradare accentuată a solurilor și accelerarea fenomenului de deșertificare, în special în sudul țării. Schimbările climatice afectează și biodiversitatea, reducând capacitatea ecosistemelor naturale de a se regenera. Economia agricolă, care reprezintă un pilon esențial pentru R. Moldova, devine vulnerabilă și instabilă, iar acest lucru poate duce la migrarea populației din mediul rural, cu efecte sociale și economice pe termen lung. Pentru a răspunde acestor provocări, este necesară o abordare strategică și integrată, care să includă atât măsuri de adaptare, cât și de atenuare a efectelor schimbărilor climatice. Printre prioritățile urgente se numără: modernizarea agriculturii – prin introducerea de culturi rezistente la secetă, practici de conservare a solului și extinderea sistemelor de irigație eficiente; protejarea resurselor de apă – prin amenajarea de rezervoare, colectarea apelor pluviale și utilizarea apelor uzate tratate pentru irigații; combaterea degradării solului – prin împăduriri, crearea de perdele forestiere și reabilitarea terenurilor afectate de eroziune sau salinizare; consolidarea cadrului legislativ și instituțional – prin aplicarea Planului Național de Adaptare la Schimbările Climatice și integrarea riscurilor climatice în toate politicile publice relevante; creșterea gradului de conștientizare – prin educație ecologică, implicarea comunităților locale și promovarea unei culturi a responsabilității față de mediu. Schimbările climatice nu mai sunt un risc ipotetic, ci o realitate cotidiană.
Republica Moldova are nevoie de acțiuni urgente, bine coordonate și susținute pe termen lung, pentru a-și proteja resursele naturale, pentru a asigura securitatea alimentară și pentru a oferi generațiilor viitoare un mediu sănătos și echilibrat.
Gabriela MUNTEANU, ZdG