Prețurile de consum din Europa diferă semnificativ de la o țară la alta, arată datele Eurostat. Un coș de cumpărături poate costa de aproape patru ori mai mult în unele state decât în altele, însă specialiștii subliniază că nivelul prețurilor trebuie analizat împreună cu veniturile pentru a reflecta corect puterea de cumpărare, transmite Euronews.
De la Islanda până la Macedonia de Nord, diferențele de prețuri pentru bunuri și servicii sunt considerabile în Europa. Potrivit datelor Eurostat, un coș de consum poate costa de aproape patru ori mai mult în funcție de țară. Indicele nivelului prețurilor compară costurile din fiecare stat cu media Uniunii Europene.
Pe scurt, dacă un coș de bunuri și servicii costă în medie 100 de euro în UE, în unele țări același coș poate fi semnificativ mai scump sau mai ieftin. Pentru calcul, Eurostat analizează anual peste 2.000 de produse și servicii din fiecare țară.
Există două metode principale de măsurare a prețurilor: una se referă la cheltuielile directe ale gospodăriilor, iar cealaltă include și serviciile finanțate public, precum educația și sănătatea. Analiza de față folosește indicatorul „Consum individual efectiv” (AIC), considerat mai relevant pentru comparații internaționale.
Un indice de 100 reprezintă media Uniunii Europene. Valorile peste 100 indică prețuri mai mari decât media, iar cele sub 100 indică prețuri mai mici.
Cele mai scumpe și cele mai ieftine țări
În Uniunea Europeană, Luxemburg este țara cu cele mai ridicate prețuri, în timp ce România are cele mai scăzute niveluri. Diferența este semnificativă: același coș de produse costă de aproximativ 2,5 ori mai mult în Luxemburg decât în România.
Dacă sunt incluse și țările candidate la UE și statele din Asociația Europeană a Liberului Schimb, Islanda devine cea mai scumpă țară din Europa, iar Macedonia de Nord cea mai ieftină, diferența ajungând la de 3,7 ori.
În general, Europa de Vest și de Nord are cele mai ridicate prețuri, în timp ce Europa Centrală și de Est rămâne mai ieftină.
Islanda este cu 83,7% mai scumpă decât media UE, iar Elveția cu 81%. De asemenea, Danemarca, Irlanda și Norvegia se numără printre cele mai scumpe țări, cu prețuri cu aproximativ 40% peste media europeană. Suedia și Finlanda urmează în clasament, dar cu diferențe mai mici.
În Țările de Jos, un coș de consum costă echivalentul a 120,4 euro, în Austria 119 euro, iar în Belgia 118,1 euro, raportat la media UE de 100 de euro.
Economiile mari din UE
Dintre cele patru mari economii ale Uniunii Europene, Germania are cele mai ridicate prețuri, cu 9,1% peste media UE. Franța este ușor peste medie, iar Italia ușor sub aceasta. Spania este cu aproximativ 8,9% mai ieftină decât media europeană.
În sud-estul Europei, prețurile sunt considerabil mai mici. În Macedonia de Nord, același coș de consum costă doar 49,7% din media UE. În Turcia, costul este de 52,2%, urmat de Bosnia și Herțegovina, România și Bulgaria, toate cu prețuri cu peste 40% mai mici decât media europeană.
Țări precum Muntenegru, Serbia, Albania, Polonia și Ungaria sunt de asemenea mai ieftine decât media UE, la fel ca Croația, Slovacia, Lituania, Cehia, Grecia și Portugalia.
De ce diferă atât de mult prețurile
Diferențele de preț sunt în mare parte legate de nivelul salariilor și productivitate, explică experții. În țările unde productivitatea este mai mare, salariile sunt mai ridicate, ceea ce duce automat la prețuri mai mari pentru bunuri și servicii.
Serviciile locale precum restaurantele, coafura sau chiriile sunt direct influențate de costul forței de muncă. Chiar și produsele din magazine includ costuri locale precum transportul, chiria spațiilor comerciale și salariile angajaților.
Alți factori care influențează prețurile sunt distanța, distribuția, taxele, reglementările și TVA-ul, care diferă de la o țară la alta.
Economiștii subliniază că prețurile trebuie analizate împreună cu veniturile. Țările mai scumpe sunt adesea și cele cu salarii mai mari, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare poate rămâne ridicată.
Astfel, ceea ce contează cel mai mult nu este doar nivelul prețurilor, ci raportul dintre prețuri și venituri, adică ceea ce oamenii își pot permite efectiv în fiecare țară.