Elevii din întreaga Europă se bucură de vacanța de vară, însă durata acesteia diferă considerabil de la o țară la alta. În timp ce unii copii au aproape trei luni de vacanță, alții se întorc la școală după doar șase săptămâni, beneficiind în schimb de mai multe pauze distribuite pe parcursul anului școlar.
Italia se numără printre statele cu cea mai lungă vacanță de vară din Europa. În funcție de regiune, elevii au aproximativ 13–14 săptămâni de vacanță, cursurile încheindu-se la începutul lunii iunie și reluându-se la mijlocul lunii septembrie.
La polul opus se află Danemarca, unde vacanța de vară durează aproximativ șase săptămâni. Sistemul danez compensează însă această perioadă mai scurtă prin vacanțe distribuite mai uniform pe parcursul anului, inclusiv o vacanță de toamnă, una de iarnă, o pauză în februarie și vacanța de Paște.
Aceste diferențe reflectă filozofii diferite privind organizarea anului școlar. Țările din sudul Europei tind să păstreze vacanțe de vară mai lungi, influențate și de temperaturile ridicate din lunile estivale, în timp ce multe state din nordul și vestul continentului preferă un calendar cu pauze mai dese, dar mai scurte, pentru a reduce perioadele foarte lungi de studiu fără întrerupere.
România și Republica Moldova se situează între cele două modele. Elevii beneficiază de o vacanță de vară de aproximativ 11–12 săptămâni, completată de vacanțele de toamnă, iarnă, primăvară și de alte zile libere prevăzute în calendarul școlar.
Potrivit datelor publicate de Rețeaua Eurydice a Comisiei Europene, organizarea vacanțelor școlare este stabilită la nivel național și reflectă atât tradițiile educaționale, cât și considerente sociale, climatice și economice. Astfel, nu există un model unic în Europa, iar durata vacanței de vară este compensată, în multe cazuri, printr-o distribuție diferită a zilelor de odihnă pe parcursul anului școlar.