Întrebarea dacă un animal de companie poate influența pozitiv sănătatea mintală a copiilor este tot mai des întâlnită. În Spania, peste jumătate dintre gospodării au cel puțin un animal, iar legătura emoțională pe care copiii o pot dezvolta cu acestea este adesea considerată benefică, arată The Conversation. Atașamentul față de animale poate sprijini reglarea emoțională, dezvoltarea empatiei și responsabilității, comportamentele prosociale, înțelegerea comunicării nonverbale și poate oferi confort în absența figurii principale de atașament.
Pentru a analiza impactul real asupra sănătății mintale, cercetătorii au folosit date din proiectul INMA (Infancia y Medio Ambiente), un studiu de tip cohortă care a urmărit aproximativ 1.900 de familii din mai multe regiuni ale Spaniei, de la sarcină până la vârsta de 6–7 ani. Dintre acestea, 52,3% au avut animale de companie, cel mai frecvent câini, pisici, păsări sau animale mici precum hamsteri, iepuri, pești ori broaște țestoase.
Rezultatele au arătat că, inițial, copiii care nu au avut niciodată animale prezentau cele mai bune scoruri de sănătate mintală. Totuși, după ajustarea pentru factori precum vârsta, sexul și statutul socio-economic, nu s-au identificat diferențe semnificative între copiii care au avut animale și cei care nu au avut, în cazul animalelor în general, al câinilor sau al păsărilor.
O excepție importantă a fost reprezentată de pisici: prezența unei pisici la vârsta de 4–5 ani a fost asociată cu un număr mai mare de probleme de sănătate mintală. În schimb, animalele mici, precum hamsterii, iepurii, peștii și broaștele țestoase, atunci când au fost prezente constant în copilăria timpurie, au avut un efect protector asupra sănătății mintale a copiilor.
Autorii sugerează că, în primii ani de viață, legăturile emoționale pot fi insuficient dezvoltate pentru ca unele animale să aibă un impact clar. În cazul pisicilor, comportamentul lor mai independent sau factori biologici, precum riscul de toxoplasmoză, ar putea contribui la rezultatele observate. De asemenea, copiii care au trăit constant cu animale mici au obținut rezultate mai bune decât cei care le-au avut doar intermitent, ceea ce indică faptul că relațiile stabile pot fi mai benefice decât expunerea ocazională.
În concluzie, deși animalele de companie pot sprijini dezvoltarea emoțională a copiilor, efectele asupra sănătății mintale depind de tipul animalului, de continuitatea relației și de etapa de dezvoltare a copilului.