Sindromul impostorului îi face pe oameni să creadă că nu merită succesul și aprecierea pe care o primesc. Ei simt că nu sunt la fel de competenți sau de inteligenți precum cred ceilalți și se tem că, într-o zi, adevărul despre ei va ieși la iveală. Ironia este că cei care se confruntă cu acest sindrom, care nu este un diagnostic oficial, sunt adesea persoane cu realizări impresionante, care ocupă funcții importante sau dețin multiple diplome academice.
Este, în mod interesant, opusul efectului Dunning-Kruger, când persoanele cu puțină experiență sau cunoștințe supraestimează constant propriile abilități. În timp ce efectul Dunning-Kruger se caracterizează prin exces de încredere și lipsă de autocunoaștere, sindromul impostorului apare atunci când oamenii competenți subestimează ceea ce știu și ce pot face. Ambele fenomene reflectă o nepotrivire între competența reală și percepția propriei valori, doar că în direcții opuse.
Ce provoacă sindromul impostorului?
Sindromul impostorului apare adesea la persoanele care se luptă cu încrederea în propriile abilități, perfecționismul și tendințele nevrotice. Mediile competitive și presiunea din copilărie legată de performanțe academice pot amplifica aceste sentimente.
Aproximativ 25–30% dintre persoanele cu realizări mari se confruntă cu sindromul impostorului, iar aproape 70% dintre adulți pot avea, la un moment dat în viață, senzația că nu merită succesul lor.
Sunt femeile mai predispuse să experimenteze sindromul impostorului?
Sindromul impostorului a fost definit pentru prima dată în anii 1970 de psihologele Pauline Clance și Suzanne Imes, care au observat că femeile cu realizări remarcabile își atribuiau succesul norocului, momentului potrivit sau altor factori externi — și nu propriilor abilități.
Sindromul impostorului nu este doar nervozitatea înaintea unui moment important. Este o convingere profundă că nu meriți cu adevărat realizările tale și că, mai devreme sau mai târziu, ceilalți vor descoperi acest lucru.
Cum se manifestă?
Sindromul impostorului se poate manifesta în diferite moduri:
-
Perfecționism: convingerea că orice realizare care nu e perfectă te face să pari o fraudă.
-
Supra-muncă: sentimentul că trebuie să îți dovedești valoarea muncind constant mai mult.
-
Evitare: renunțarea la oportunități de teamă că un eșec ar „dovedi” că nu meriți.
-
Respingerea laudei: ignorarea complimentelelor sau atribuirea succesului unor factori externi, în loc să recunoști meritele tale.
Cum să depășești sindromul impostorului
Dacă ai încercat să „rezolvi” sindromul impostorului cu logica și nu a funcționat, nu ești singur/ă. Problema nu e că nu ai calificările necesare, ci că creierul tău e prins într-un cerc vicios de feedback eronat.
Iată cum să-l întrerupi:
-
Recunoaște că sindromul impostorului afectează pe cei cu realizări mari: Faptul că ții la munca ta și îți impui standarde ridicate? Asta nu e fraudă, ci competență. Sindromul impostorului apare adesea când te dezvolți, ieși din zona ta de confort sau pășești în teritorii noi — ceea ce înseamnă că e, de fapt, un semn de progres.
-
Păstrează dovezi ale succeselor tale: Creierul tinde să rețină mai mult îndoiala de sine decât reușitele. Creează un „dosar al victoriilor” — un loc unde să aduni laude, realizări și dovezi ale competențelor tale. Când apar gânduri de impostor, revizuiește aceste dovezi.
-
Reformulează îndoiala de sine ca parte normală a dezvoltării: În loc să gândești „Nu am ce căuta aici”, încearcă: „Sunt în proces de a mă dezvolta în acest rol”. În loc de „Nu știu suficient”, gândește: „Nimeni nu știe totul — învățarea face parte din job”.
-
Vorbește despre îndoieli cu voce tare: Sindromul impostorului prosperă în tăcere. Împărtășește-ți sentimentele cu un prieten de încredere, mentor sau terapeut. Probabil vei auzi „Și eu la fel”, ceea ce ajută să risipești iluzia că ești singur/ă în asta.
-
Asumă-ți succesul (fără să te cerți pe tine): Data viitoare când cineva te laudă rezistă impulsului de a minimaliza realizarea. În loc de „A fost doar noroc”, încearcă: „Mulțumesc, am muncit mult pentru asta”.
De ce e important să lupți cu sindromul impostorului?
Sindromul impostorului poate împiedica dezvoltarea personală și găsirea sensului în viață, blocând oamenii să urmeze noi oportunități de creștere la locul de muncă, în relații sau în hobby-uri. Confruntarea acestui sindrom ajută la continuarea dezvoltării și la prosperarea personală.
Sursă: Traducere după psychologytoday.com