Datele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) arată că obezitatea infantilă devine una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică din Europa. Prevalența în rândul copiilor și adolescenților cu vârste între 5 și 19 ani din regiunea europeană a OMS — care include aproximativ 50 de țări, printre care Rusia, Turcia și mai multe state din Asia Centrală — s-a dublat în ultimele trei decenii, de la 3,8% în 1990 la 8% în 2022. Specialiștii avertizează că fenomenul este alimentat nu doar de alimentația nesănătoasă și sedentarism, ci și de factori sociali, economici și de mediu, transformând obezitatea într-o problemă colectivă, nu doar individuală.
În Regatul Unit, creșterea a fost și mai accentuată, de la 4,5% la 11,3% în aceeași perioadă.
Până în 2022, aceasta era cea mai ridicată rată dintre cele cinci mari economii ale Europei — înaintea Spaniei (10,5%), Italiei (9,6%) și Germaniei (8,5%). Franța avea cea mai scăzută rată dintre cele cinci, de doar 4,1%.
Dintre aproximativ 40 de țări europene incluse în datele OMS, Ungaria a înregistrat cea mai mare rată a obezității infantile în 2022, cu 14,8%, urmată de Cipru (14,1%) și Finlanda (12,7%).
Obezitatea versus supraponderalitatea
În timp de supraponderalitatea este o afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de grăsime corporală, obezitatea este clasificată de OMS drept o boală cronică, recurentă, care apare în urma unor interacțiuni complexe între factori genetici, neurobiologici, comportamente alimentare, accesul la o alimentație sănătoasă, influențe ale pieței și mediul înconjurător.
În ultimele decenii, obezitatea s-a extins la nivel global, pe măsură ce țările au cunoscut o mai mare securitate alimentară, dezvoltare socioeconomică și schimbări în alimentație, activitate fizică și comportamente sociale și individuale, determinate de globalizare și de sistemele alimentare industrializate. Acești factori au creat medii tot mai favorabile apariției obezității, contribuind la ceea ce este astăzi o criză globală de sănătate publică, cu peste un miliard de persoane care trăiesc cu obezitate, iar prevalența continuă să crească în aproape toate țările.
Diagnosticul de supraponderalitate sau obezitate se stabilește prin măsurarea greutății și înălțimii și prin calcularea indicelui de masă corporală (IMC): greutate (kg) / înălțime² (m²). IMC-ul este un indicator indirect al excesului de grăsime corporală, iar măsurători suplimentare, precum circumferința taliei, pot contribui la diagnosticarea obezității.
Categoriile IMC utilizate pentru definirea obezității diferă în funcție de vârstă și sex, pentru adulți, adolescenți, copii și sugari.
Definirea supraponderalității și a obezității
OMS definește supraponderalitatea și obezitatea după cum urmează:
Adulți
- supraponderalitatea reprezintă un IMC mai mare sau egal cu 25;
- obezitatea reprezintă un IMC mai mare sau egal cu 30.
Copii
În cazul copiilor, vârsta trebuie luată în considerare atunci când se definesc supraponderalitatea și obezitatea.
Copii cu vârste între 5 și 19 ani
- supraponderalitatea reprezintă un IMC pentru vârstă cu peste o deviație standard față de mediana de referință OMS pentru creștere;
- obezitatea reprezintă un IMC pentru vârstă cu peste două deviații standard față de mediana de referință OMS pentru creștere.
Copii sub 5 ani
- supraponderalitatea reprezintă o greutate raportată la înălțime cu peste două deviații standard față de mediana Standardelor OMS de Creștere a Copilului;
- obezitatea reprezintă o greutate raportată la înălțime cu peste trei deviații standard față de mediana Standardelor OMS de Creștere a Copilului.
Prevenire și gestionare
Supraponderalitatea și obezitatea, precum și bolile asociate acestora, pot fi în mare parte prevenite și gestionate.
La nivel individual
Persoanele își pot reduce riscul prin adoptarea unor măsuri preventive pe tot parcursul vieții, începând din perioada de preconcepție și continuând în primii ani de viață. Aceste măsuri includ:
- asigurarea unei creșteri adecvate în greutate în timpul sarcinii;
- alăptarea exclusivă în primele 6 luni după naștere și continuarea alăptării până la 24 de luni sau mai mult;
- susținerea unor comportamente sănătoase la copii în ceea ce privește alimentația, activitatea fizică, timpul petrecut în sedentarism și somnul, indiferent de greutatea actuală;
- limitarea timpului petrecut în fața ecranelor;
- limitarea consumului de băuturi îndulcite cu zahăr și de alimente cu densitate energetică mare, promovând în același timp alte comportamente alimentare sănătoase;
- adoptarea unui stil de viață sănătos (dietă echilibrată, activitate fizică, durată și calitate adecvată a somnului, evitarea tutunului și alcoolului, autoreglare emoțională);
- reducerea aportului energetic provenit din grăsimi și zaharuri și creșterea consumului de fructe și legume, precum și de leguminoase, cereale integrale și nuci;
- practicarea regulată a activității fizice.
Rolul profesioniștilor din sănătate
Cadrele medicale trebuie să:
- evalueze greutatea și înălțimea persoanelor care accesează servicii medicale;
- ofere consiliere privind alimentația sănătoasă și stilul de viață;
- atunci când este stabilit diagnosticul de obezitate, să recomande modalități de gestionare a afecțiunii, inclusiv prin alimentație sănătoasă și activitate fizică regulată, și să explice sau să ofere, după caz, opțiunile terapeutice și chirurgicale disponibile;
- monitorizeze alți factori de risc pentru bolile netransmisibile (glicemie, lipide și tensiune arterială) și să evalueze prezența comorbidităților și a dizabilităților, inclusiv a tulburărilor de sănătate mintală.
O problemă socială, nu doar individuală
Modelele alimentare și nivelul de activitate fizică sunt în mare măsură rezultatul condițiilor de mediu și sociale, care limitează semnificativ alegerile personale. Obezitatea este, prin urmare, mai degrabă o responsabilitate socială decât una strict individuală, iar soluțiile trebuie găsite prin crearea unor medii și comunități favorabile, în care alimentația sănătoasă și activitatea fizică regulată să fie cele mai accesibile, disponibile și accesibile ca preț opțiuni ale vieții cotidiene.
Stoparea creșterii obezității necesită acțiuni multisectoriale în domenii precum producția alimentară, marketingul și stabilirea prețurilor, precum și măsuri care să abordeze determinanții mai largi ai sănătății, cum ar fi reducerea sărăciei și planificarea urbană.
Politici și măsuri necesare
Aceste politici și acțiuni includ:
- măsuri structurale, fiscale și de reglementare menite să creeze medii alimentare sănătoase, care să facă opțiunile alimentare sănătoase disponibile, accesibile și atractive;
- răspunsuri ale sistemului de sănătate concepute pentru identificarea riscurilor, prevenirea, tratarea și gestionarea bolii. Aceste acțiuni trebuie integrate în eforturile mai ample de combatere a bolilor netransmisibile și de consolidare a sistemelor de sănătate printr-o abordare bazată pe asistența medicală primară.
Rolul industriei alimentare
Industria alimentară poate juca un rol important în promovarea unei alimentații sănătoase prin:
- reducerea conținutului de grăsimi, zahăr și sare din alimentele procesate;
- asigurarea faptului că opțiunile sănătoase și nutritive sunt disponibile și accesibile pentru toți consumatorii;
- restricționarea marketingului alimentelor bogate în zahăr, sare și grăsimi, în special a celor destinate copiilor și adolescenților;
- asigurarea disponibilității alimentelor sănătoase și susținerea practicării regulate a activității fizice la locul de muncă.