Durerea de burtă este una dintre cele mai frecvente plângeri la copii, de la preșcolari la adolescenți. De cele mai multe ori nu indică o problemă gravă, dar există situații în care poate semnala o afecțiune ce necesită evaluare medicală. Ghidurile pediatrice identifică șapte cauze principale, de la constipație și infecții, până la stres emoțional sau alergii alimentare, notează HotNews.
Potrivit informațiilor publicate de site-ul oficial al American Academy of Pediatrics, majoritatea durerilor abdominale la copii au cauze benigne. Diferența o face însă contextul: vârsta copilului, locul exact al durerii, simptomele asociate și cât durează. Mai jos sunt cele șapte cauze frecvente și indiciile care ajută părinții să le recunoască.
1. Constipația
Constipația este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerilor de burtă la copiii mai mari și una dintre cele mai ușor de trecut cu vederea. Mulți părinți nu o asociază imediat cu durerea, pentru că nu înseamnă întotdeauna absența completă a scaunului, ci scaune rare, dure, dureroase sau senzația că intestinul nu se golește complet.
Cum se simte durerea:
Durerea este surdă, apăsătoare, localizată de obicei în partea inferioară a abdomenului. Apare frecvent seara sau după masă și se ameliorează temporar după scaun.
Ce o face diferită de alte dureri de burtă:
Nu este însoțită de febră sau vărsături și nu se agravează progresiv. Balonarea, gazele și evitarea mersului la toaletă sunt indicii importante. Spre deosebire de apendicită, durerea nu devine din ce în ce mai intensă.
De cele mai multe ori, reglarea tranzitului – prin hidratare, fibre și un program regulat de toaletă – duce și la dispariția durerii. Dacă simptomele persistă, este necesară evaluarea medicală.
2. Infecțiile urinare
Infecțiile de tract urinar apar frecvent la copiii între 1 și 5 ani, mai ales la fete, și pot da dureri abdominale care induc ușor în eroare.
Cum se simte durerea:
Este o durere joasă, difuză, în partea inferioară a abdomenului sau deasupra osului pubian. Uneori copilul nu o descrie ca „durere de burtă”, ci ca un disconfort constant.
Ce o face diferită:
Durerea nu are legătură cu mesele și nu se ameliorează după scaun. Apar frecvent usturime la urinare, urinări dese în cantități mici, accidente urinare sau modificări ale aspectului urinei. Febra poate fi prezentă, dar nu este obligatorie.
Infecțiile urinare nu trec de la sine și necesită consult medical și analize de urină. Tratamentul corect duce, de regulă, la dispariția rapidă a durerii.
3. Infecția cu streptococ (în gât sau perianal)
Streptococul este cunoscut mai ales ca infecție a gâtului, frecventă la copiii peste 2 ani. Mai puțin știut este că, pe lângă durerea în gât și febră, poate provoca și dureri abdominale. Acestea apar deoarece bacteriile înghițite pot irita tubul digestiv, mai ales la copiii mici.
Cum se simte durerea:
Durerea este difuză, greu de localizat, și apare pe fondul unei stări generale proaste. Copilul pare obosit, fără energie și poate acuza „burtă rea” fără să indice un loc precis.
Ce o face diferită:
Durerea de burtă apare împreună cu semne clare de infecție: durere în gât, febră, ganglioni măriți. În cazul streptococului perianal – o formă mai rar cunoscută – apar mâncărime, durere locală în jurul anusului și constipație, pentru că cel mic evită scaunul. Lipsesc diareea și vărsăturile tipice infecțiilor digestive.
4. Apendicita
Apendicita este rară la copiii foarte mici, dar rămâne una dintre cele mai importante urgențe de luat în calcul atunci când durerea de burtă nu seamănă cu nimic din ce a avut copilul înainte.
Cum se simte durerea:
Durerea începe vag, în jurul buricului, apoi se mută treptat în partea dreaptă inferioară a abdomenului. Devine constantă și tot mai intensă.
Ce o face diferită:
Copilul își pierde complet pofta de mâncare, refuză chiar și alimentele preferate, iar mișcarea îi accentuează durerea. Poate merge aplecat, evită să sară sau să alerge. Spre deosebire de alte dureri de burtă, aceasta nu trece și nu „oscilează”.
5. Intoxicația cu plumb
Cum se simte durerea:
Este o durere cronică, recurentă, fără debut brusc și fără legătură clară cu mesele sau tranzitul intestinal.
Ce o face diferită:
Apare pe termen lung și se asociază cu constipație persistentă, iritabilitate, oboseală și scăderea apetitului. Nu sunt prezente febra sau semnele de infecție. Contextul de mediu este esențial pentru orientare.
6. Alergia sau intoleranța la lapte
Problemele legate de consumul de lapte sunt o cauză frecventă de dureri abdominale recurente la copii.
Cum se simte durerea:
Durerea apare sub formă de crampe, de obicei după consumul de lapte sau produse lactate.
Ce o face diferită:
În alergia la proteina din lapte pot apărea vărsături, diaree, erupții cutanate sau sânge în scaun. În intoleranța la lactoză, simptomele sunt strict digestive: balonare, gaze, diaree. Durerea este predictibilă și legată clar de alimentație.
7. Stresul emoțional și durerea abdominală funcțională
La copiii de vârstă școlară, durerea de burtă poate fi modul prin care corpul exprimă stresul.
Cum se simte durerea:
Este vagă, apare și dispare, adesea dimineața sau înainte de școală.
Ce o face diferită:
Copilul este altfel sănătos, fără febră sau alte simptome fizice. Investigațiile sunt normale, iar durerea apare în contexte tensionate. Mecanismul este real: legătura dintre creier și intestin.
Când durerea de burtă nu mai e banală
De cele mai multe ori, durerea de burtă la copii trece de la sine și nu ascunde nimic grav. Totuși, există situații în care evaluarea medicală nu ar trebui amânată.
Este important să mergi la medic dacă durerea este intensă și persistă, dacă se agravează în timp sau dacă îl trezește pe copil din somn. Alte semnale de alarmă sunt lipsa completă a poftei de mâncare, vărsăturile repetate, febra care nu scade, sângele în scaun sau în urină și modificările evidente de comportament – copilul devine apatic, foarte iritabil sau neobișnuit de obosit.
Localizarea durerii contează: o durere constantă în partea dreaptă inferioară a abdomenului, mai ales asociată cu refuzul alimentației, necesită evaluare rapidă. La fel, durerile abdominale recurente care reapar săptămâni la rând, chiar dacă sunt moderate, merită discutate cu medicul. Contextul face diferența: vârsta copilului, mediul în care trăiește, stresul emoțional și istoricul simptomelor. Pentru părinți, observația atentă rămâne cel mai important instrument.