Psihologa Daniela Terzi-Barbăroșie atrage atenția că abuzul în relații nu începe, de cele mai multe ori, cu agresiuni fizice, ci se instalează treptat, prin comportamente subtile de control și manipulare. La început, acestea pot părea gesturi de grijă sau dovezi de afecțiune, însă în timp pot deveni semne ale unei relații abuzive.
Potrivit specialistei, principalele semnale psihologice și comportamente care indică o relație abuzivă sunt:
Controlul și izolarea (cel mai frecvent semn)
Agresorul încearcă să devină singura sursă de validare și suport a victimei.
– Izolarea socială: agresorul îți critică prietenii sau familia până când alegi să nu te mai vezi cu ei pentru a evita conflictele.
– Monitorizarea constantă: verificarea telefonului, solicitarea de dovezi (poze, locație) despre unde te afli sau controlul asupra modului în care te îmbraci.
– Controlul financiar: Interzicerea accesului la resurse proprii sau obligativitatea de a raporta fiecare cheltuială.
Distorsionarea realității
Aceasta este o formă severă de abuz psihologic prin care victima este manipulată subtil astfel încât să se îndoiască de propria percepție, memorie sau sănătate mintală.
– Negarea realității și a evidențelor: „Nu s-a întâmplat niciodată așa”, „Ești nebună/nebun”, „Exagerezi totul”.
– Deturnarea vinovăției: agresorul te convinge că reacția ta la abuzul lui este, de fapt, problema reală.
– Schimbarea subiectului: agresorul deviază discuția pentru a crea confuzie.
– Minimizarea sentimentelor: “Ești prea sensibil/ă”, “Nu e nimic așa grav în ce s-a întâmplat, mereu exagerezi”
Ciclicitatea emoțională (alternarea stărilor: Tensiune – Explozie – Remușcare)
Relațiile abuzive nu sunt „rele” tot timpul. Dacă ar fi așa, victima ar pleca imediat. Ele funcționează pe un soi de „sistem de recompensă intermitentă”:
– Faza de tensiune: Simți că „mergi pe coji de ouă” pentru a nu-l supăra.
– Explozia: Actul de agresiune propriu-zis (verbală, fizică sau sexuală).
– „Luna de miere”: Agresorul devine extrem de tandru, își cere scuze, aduce cadouri și promite că „nu se va mai repeta”. Această fază creează atașamentul traumatic.
Gelozia patologică și posesivitatea
În fazele incipiente, acestea sunt adesea confundate cu pasiunea.
– Te acuză de infidelitate fără niciun motiv.
– Interpretează orice interacțiune banală cu alte persoane ca fiind un flirt.
– Consideră că ești „proprietatea” sa.
Eroziunea stimei de sine, dezumanizarea.
Abuzatorul folosește critici subtile sau directe pentru a te face să crezi că nimeni altcineva nu te-ar putea iubi.
– Insulte mascate în „glume”: dacă te superi, ești acuzat/ ă că „nu ai simțul umorului”.
– Subminarea succeselor: în loc să se bucure pentru tine, minimizează realizările tale pentru a te menține într-o stare de dependență.
„Dacă va întrebați cumva de ce este greu de plecat din asemenea relații, este bine să știm ca din punct de vedere biochimic, stresul extrem urmat de momente de tandrețe creează un cocktail de cortizol și dopamină similar cu dependența de droguri. Creierul victimei speră constant la revenirea «fazelor bune», ignorând pericolul iminent. Iubirea nu doare. Dar dacă doare – e tot ce vreți, numai iubire nu e”, explică psihologa.
