Andrei și Vera Nacu, tinerii părinți-educatori care cresc șapte copii rămași fără ocrotire părintească într-o casă de copii de tip familial, au adoptat unul dintre copiii aflați în grija lor. Cei doi au anunțat într-o postare pe Facebook că David, băiatul care a crescut alături de ei în ultimii aproape cinci ani, a devenit oficial fiul lor.
Andrei și Vera Nacu sunt părinți-educatori într-o casă de copii de tip familial. David, băiatul care a intrat în grija lor la vârsta de patru ani, a devenit acum primul copil pe care cei doi l-au adoptat.
„A venit și ziua mult așteptată a adopției. Gata. L-am adoptat. Judecătoarea ne-a spus ca e al nostru. Iar hotărârea definitivă a venit exact de ziua lui, trei iulie, astăzi. Cred că e un dar providențial și pentru el, dar și pentru noi. Din acest moment suntem mai mulți cu același nume de familie. Eu, Veruța mea și micuțul David”, a scris Andrei Nacu în postarea publicată pe rețelele sociale.
„Puștiul a trecut pragul casei noastre când avea doar 4 anișori. Atât de vulnerabil și slab era, şi cât de bine ține minte acea clipă. Astăzi, în ziua adopției lui, împlinește 9 ani de zile. Mai mult de jumătate din viața lui a fost cu noi, în plasamentul familiei noastre. Dar acum pentru totdeauna. Bun venit în familia Nacu, dragul nostru David.
De-acum ai părinți lângă tine, mulți bunei cu inimă mare, pe prietenii părinților tăi, și pe cei care necondiționat se vor juca cu tine, ori de câte ori ai chef: pe Funny( câinele adoptat), Kara( câinele spitz) și motanul nostru frumos Muzo.
Să ne ajute bunul Dumnezeu în această cale a necunoscutului, dar am încrederea că e o cale frumoasă”, se arată în postare.
Într-un interviu acordat anterior pentru Ziarul de Gardă, Andrei Nacu a povestit despre viața de părinte-educator și despre familia pe care a construit-o alături de Vera pentru copiii rămași fără ocrotire părintească.
Andrei își descrie familia ca pe o „cetățuie – locul cel mai sigur din univers”, unde copiii pot fi vulnerabili fără teamă, locul unde ei se simt înțeleși și protejați. El a povestit că, de obicei, copiii care ajung în plasament în familia lor sunt traumați, fără nădejde, dezamăgiți, în special de părinții biologici, de cei mai apropiați, iar după experiențele de abandon și separare, ei nu mai cred că viitorul le poate aduce ceva bun. Dar momentul în care un copil începe să vorbească despre visurile sale este unul dintre cele mai importante semne că viața acestuia începe să se schimbe.
„Trăim o singură dată și trebuie să trăim frumos. A trăi frumos nu neapărat pentru sine, dar ar fi bine și pentru ceilalți, să contribuim cu ceva la viața în special a celor sărmani și vulnerabili. În această perioadă dăm tot ce este mai frumos din noi pentru a putea educa măcar generația aceasta care se află în casa noastră și pentru a o vedea realizată în viață”, a spus Andrei în cadrul interviului.