Mulți părinți se tem că disciplinarea copiilor îi poate transforma în adulți timizi, anxioși sau chiar agresivi. Pe de altă parte, lipsa unei discipline clare poate genera probleme serioase de comportament și adaptare socială. Pedepsele severe și lipsa regulilor pot provoca daune emoționale de durată copilului, scrie HotNews.
Fiecare părinte își dorește să crească un copil responsabil și fericit, dar linia dintre disciplină sănătoasă și strictețe exagerată este deseori greu de identificat. Potrivit psihologului Diana Chiciorea, cheia stă într-un echilibru ajustabil, care ține cont de personalitatea și nevoile copilului, dar și de valorile familiei. Acest echilibru nu este însă un punct fix pe o axă, spre care trebuie să tindă toți părinții, precum un ideal. Echilibrul este mai degrabă un interval ajustabil pentru fiecare familie și care se ponderează prin norme culturale, valori la nivel de familie, personalitatea părinților și a copilului, nevoile copilului, vârsta lui și alte aspecte relevante pentru fiecare dintre noi.
„Să fii așa cum ar fi trebuit să fiu eu” – o abordare greșită
Dezechilibrele, potrivit psihologului, vin din cauză că părinții înșiși, neavând parte de un cadrul de siguranță în copilărie, au dezvoltat anumite mecanisme dezadaptative pe care le aplică și în parenting. „Printre cele mai frecvente sunt perfecționismul, autoritatea extremă, lipsa de structură, critica, supraprotecția. Fiecare dintre acestea împing una dintre limitele acelui interval de siguranță către extremă. Dacă adultul, în copilăria sa, a fost extrem de criticat, probabil el va cere perfecțiune, atât de la el cât și de la cei din jurul sau: partenerul de viață, colegii de serviciu, sau copiii săi. Așadar, este important să facem diferența între identitatea noastră de părinți, unde poate este mai dificil să renunțăm la acest perfecționism, și identitatea în formare a copilului nostru”, spune psihologul.
Când spunem strictețe excesivă, ne gândim la acei copii care nu au voie să guste nimic dulce, care au foarte puțin timp liber, care nu au voie să aleagă cu ce să se îmbrace, care nu „comentează” în fața nimănui. „Acei copii care, practic, nu au dreptul să își etaleze individualitatea, pentru că ei se doresc a fi imaginea perfecta a părinților: să fii așa cum mi-aș fi dorit eu să fiu sau să fii așa cum ar fi trebuit eu să fiu”, spune psihologul Diana Chiciorea.
5 greșeli frecvente ale părinților
Cu „ajutorul” părinților care trăiesc sub zodia rușinii: este rușine să nu fii primul din clasă, este rușine să nu fii medic, este rușine să fii sărac, este rușine să nu fii cel mai bun. Câteva semne timpurii că sunteți părinți care tind să încalce această limita a disciplinei și, din cauza perfecționismului, veți fi extrem de sever:
- Vă comparați constant copilul cu cel al cunoscuților
- Vreți să performeze pe toate planurile
- Vreți să facă achizițiile cu mult înaintea celorlalți copii
- În fiecare zi introduceți în programul copilului o altă activitate extrașcolară
- Vă hiperprotejați copilul pentru a-l feri
Zece metode validate de specialist pentru o disciplină echilibrată
1. Oferiți alegeri controlate. Permiteți copilului să ia decizii limitate, cum ar fi alegerea între două activități de recreere sau două feluri de mâncare. „Copiii trebuie să învețe să ia decizii încă din copilărie pentru a deveni adulți curajoși și independenți”, recomandă Diana Chiciorea. „Astfel evităm să creștem adulți pasivi, incapabili să ia decizii proprii.”
2. Stabiliți reguli clare, dar flexibile. „Echilibrul în disciplină nu este un punct fix, ci un interval ajustabil pentru fiecare familie”, spune psihologul. Permiteți copilului să-și exprime individualitatea, cum ar fi alegerea hainelor sau exprimarea preferințelor alimentare, însă stabiliți limite clare când nu poate face acest lucru – spre exemplu, când sunteți invitați la masă la prieteni.
3. Întăriți comportamentul pozitiv. „Recompensele și laudele sunt mai eficiente decât pedepsele dure”, afirmă psihologul. Când copilul reușește ceva bun, cum ar fi terminarea temelor sau curățenia, lăudați-l clar și explicit („Bravo că ai terminat tema la timp!”) pentru a consolida comportamentul pozitiv.
4. Utilizați consecințele naturale. În loc să pedepsiți, lasați copilul să suporte consecințele acțiunilor sale într-un mod firesc. Dacă nu își face temele, nu se va bucura de timpul pentru joacă. „Astfel, copilul învață responsabilitatea într-un mod organic și sănătos”, subliniază psihologul.
5. Modelați comportamentul prin exemplu personal. „Copiii învață cel mai bine imitând comportamentul părinților”, explică Diana Chiciorea. Dacă vreți un copil calm și respectuos, gestionați conflictele din familie cu înțelegere, oferind un exemplu pozitiv clar și constant.
6. Încurajați rezolvarea independentă a problemelor. Ghidați copilul spre gândirea critică punându-i întrebări precum „Ce crezi că se întâmplă dacă faci acest lucru?” în loc să-i oferiți mereu soluțiile gata pregătite. „Astfel, dezvoltăm abilitățile de autonomie și încredere în sine ale copilului”, explică psihologul.
7. Ascultați activ și validați emoțiile copilului. „Reglarea emoțională este crucială în gestionarea crizelor”, spune Diana Chiciorea. Ascultați copilul atunci când e supărat sau furios, validați-i sentimentele („Înțeleg că ești supărat pentru că ți-a fost luată jucăria”), și abia apoi explicați-i calm consecințele sau regulile.
8. Mențineți rutine consecvente. Rutinele clare, cum ar fi ora fixă de culcare sau orele regulate pentru masă, oferă copilului stabilitate emoțională. „Copiii au nevoie să se simtă în siguranță, știind că există reguli clare și constante care îi protejează”, spune psihologul.
9. Redirecționați comportamentul negativ în mod pozitiv. Când copilul are un comportament nepotrivit, lovește, urlă, oferiți-i o alternativă pozitivă clară („Hai să vorbim calm despre ce te supără”). Astfel se evită pedepsele severe care pot afecta încrederea și dezvoltarea emoțională.
10. Evitați alternanța dintre permisivitate extremă și strictețe exagerată. „Oscilarea între extreme în disciplină poate învăța copilul că iubirea doare”, avertizează Diana Chiciorea. Copilul riscă să accepte relații abuzive sau să dezvolte comportamente autodistructive. Este esențial să menții un stil parental coerent, iubitor și clar definit pentru a asigura dezvoltarea emoțională armonioasă a copilului.