„Dumnezeu a dat câte o plantă pentru fiecare boală.” Cum au transmis femeile cunoștințele despre plantele medicinale din generație în generație

Secole la rând, cunoștințele despre plantele medicinale și metodele tradiționale de tratament sunt transmise din generație în generație. De regulă, femeile colectează și păstrează aceste cunoștințe, au grijă de sănătatea membrilor familiei, dar și a cetățenilor din localitatea în care trăiesc, transmițându-și cunoștințele mai departe – fiicelor, nurorilor și nepoatelor. Iraida Eni-Caldari este una dintre aceste femei, pe care sătenii o numesc „vraci”. 

Iraida Eni-Caldari din satul Măgurele, raionul Ungheni practică medicina populară de mulți ani. Sătenii o numesc „vraci”. În zonele rurale și în cele de la periferia Moldovei, unde accesul la asistența medicală modernă este limitat, fitoterapeuții sunt deosebit de apreciați.

„Mama mea a trăit 90 de ani. Ea spunea așa: «Fată hăi, e bine că aveți în sat așa vraci, pentru că voi nu știți, mergeam cândva la al șaptelea hotar, trebuia să cheltui mulți bani. E un om de preț în sat». Și așa și este”, spune Iulia Mîndru, o locuitoare a satului Măgurele care apelează la Iraida de mulți ani.

Pălării din flori, urzici, cărți și albine

Interesul Iraidei pentru plante a apărut încă din copilărie. La început, a împletit papuci și pălării din flori pentru prietene, iar când a crescut, a devenit interesată de proprietățile medicinale ale plantelor. Primele cunoștințe în domeniu le-a obținut de la mama și bunica ei.

„Din fragedă copilărie am aflat despre piperul negru și frunza de dafin. Erau și plantele care creșteau la noi în grădină, adică, era mărarul, pătrunjelul, coriandrul, iar mai târziu a apărut feniculul. Cimbrul a fost dintotdeauna. Bunica făcea un amestec de plante și îl presăra în toată mâncarea”, relatează Iraida.

Mama Iraidei de asemenea adăuga peste tot ierburi și condimente, având încredere în mod deosebit în proprietățile benefice ale urzicilor. „La noi acasă creștea o tufa de urzică, de care ea avea multă grijă. Ea utiliza urzica nu doar în mâncare, dar făcea și ceai din frunzele de urzică”, menționează femeia.

Iraida și-a completat cunoștințele obținute de la bunica și mama ei cu cele din cărțile de medicină tradițională. Astfel, în casă au apărut mai multe cărți despre proprietățile diferitor plante.

„Pe vremea noastră, când eram copii, era la modă să-ți faci prieteni, să corespondezi cu copiii din alte sate, din alte raioane. Eu corespondam cu foarte mulți din fosta Uniune Sovietică. Când am crescut mari, cu unii am păstrat relațiile și mulți dintre ei, știind despre pasiunea mea pentru plantele medicinale, când găseau câte o carte, mi-o trimiteau. Așa, încetișor, am strâns o bibliotecă foarte bună”, relatează aceasta.

Pe linie feminină, Iraida a obținut nu doar cunoștințe despre plante, dar și despre apicultură. Femeia a moștenit această pasiune, precum și două familii de albine, de la mama sa.

„Mama a fost apicultoare. Eu am doi frați și la un moment dat, părinții s-au sfătuit și tata așa mi-a zis: «Atâtea cărți citești, o să înveți și apicultura»”, își amintește femeia.

Prima carte despre apicultură Iraida a moștenit-o de la mama ei. Femeia încă mai folosește cartea zdrențuroasă și fără copertă – o amintire rămasă de la mama.

„Acesta este un manual al apicultorului. A ajuns la mine fără copertă, dar să știți că de această carte în experiența sa de apicultor s-a folosit încă mama mea”, zâmbește Iraida.

„Dumnezeu, când a dat o boală, a dat și planta pentru ea”

Iraida apreciază tradițiile, dar nu se teme să experimenteze și să combine cele două pasiuni ale sale – apicultura și fitoterapia. Acum câțiva ani, femeia a început să experimenteze și să facă amestecuri din miere și diferite plante medicinale. Acum are în jur de zece tipuri de amestecuri: melisă, mentă, salvie, lavandă, trandafiri, floare de salcâm, iasomie.

Iraida, bineînțeles, are propriile ei ierburi. În grădina acesteia cresc zeci de specii de plante, unele dintre care au fost aduse din alte localități.

„Din Belarus am adus obligeana. Din Buzău, România am adus  mursalski ceai, pelinul anual, lophantus. Din alte localități ale Moldovei au fost aduse lemnul domnului, cătușnica caucaziană, santolina”, explică femeia.

Localnicii din sat deseori se adresează la Iraida după ierburile și amestecurile ei. Aceștia vin atât pentru ceaiul natural aromat, cât și în căutare de ierburi pentru îmbunătățirea sănătății.

„Cel mai des ne adresăm după anumite produse pentru pancreas, ceaiuri, mai mult împotriva răcelii, a toxinelor, pentru că are o gamă mai largă, mai bogată [decât în farmacii] și noi ne adresăm deseori cu aceste întrebări”, susține preotul Damian, parohul bisericii „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitate.

„Dumnezeu, când a dat o boală, a dat și planta pentru ea”, susține încrezătoare Iraida.

Tratamentul și prevenirea bolilor cu ajutorul plantelor, adică fitoterapia, are rădăcini străvechi și este larg răspândit în diferite culturi din întreaga lume. De exemplu, în Grecia antică, Hipocrate și alți medici foloseau plante medicinale în practica lor. Până în prezent, medicina chineză, ayurveda indiană, folosesc pe scară largă plantele și preparatele pe bază de plante.

Iraida subliniază faptul că nu oricine poate practica fitoterapia. Este nevoie de a studia asiduu pentru a face distincție între plante, pentru a le cunoaște proprietățile și dozajul.

„E nevoie de un studiu special, fiindcă trebuie o măsură în toate. Eu, de exemplu, atunci când fac amestecuri din plante, trebuie să proporționez, la ceaiuri tot așa, se proporționează. Să știți că în natură sunt foarte multe plante care se aseamănă, dar ele au diferite proprietăți. Ca să poți să le deosebești, e nevoie de cunoștințe”, precizează femeia.

„Este importantă crearea unei relații de colaborare între medicina clasică și cea tradițională”

Și medicii subliniază că plantele naturale de asemenea nu trebuie să fie consumate fără măsură, trebuie să le cunoaștem proprietățile, dozajul, dar și consecințele combinării lor cu alte medicamente. Bineînțeles, înlocuirea medicinei științifice cu cea naturistă tot nu e posibilă.

„Medicina tradițională nu poate înlocui medicina științifică, dar o completează și o ajută în tratarea și reabilitarea complexă a pacientului. Orice medic generalist sau specialist în alte ramuri poate indica la necesitate consultația unui specialist în medicina tradițională și viceversa. Este foarte importantă crearea unei relații de colaborare între medicina clasică și cea tradițională pentru beneficiul și starea de bine a pacientului”, punctează doctorița de familie Viorica Mîndru.

Iraida este de acord că medicul este cel care trebuie să realizeze examinarea și să stabilească diagnosticul.

„Eu mă axez pe diagnozele medicilor, pentru că sunt afecțiuni care pot fi amăgitoare. De exemplu, tensiunea. Omul suferă de tensiune ridicată. Dar de ce suferă de tensiune ridicată? Poate fi de la rinichi, poate fi de la inimă, poate fi de la creier și atunci trebuie o investigație amănunțită, ca să nu dai greș atunci când propui ceva omului”, precizează femeia.

Maria Său, o consăteancă a Iraidei, susține că înainte de a se adresa „vraciului” satului, face toate analizele necesare și află diagnosticul exact de la medic.

„Mă adresez numaidecât la medic. În primul rând, pentru ca să-mi aflu diagnoza. Ca să te lecuiești, trebuie să știi ce diagnoză ai. Mă duc la medic, fac ecografie, alte analize și pe urmă, împreună cu Iraida și cu medicii, rezolvăm problema”, povestește Maria.

Medicii înșiși prescriu adesea metode de medicină tradițională. De exemplu, pentru boli ale tractului respirator, inflamații ale articulațiilor, boli digestive și hepatice, răceli etc. Cu toate acestea, ei recomandă medicamente naturale sub formă de pastile, ceaiuri, tincturi, geluri și soluții care sunt vândute în farmacii, acestea fiind produse de companii farmaceutice testate și acreditate.

Chiar și medicamentele mai „serioase” își au rădăcinile în medicina tradițională. De exemplu, ingredientul activ din aspirină – acidul salicilic, este cunoscut de vindecătorii populari de secole. Aceștia foloseau scoarța și frunzele de salcie pentru a calma durerea și febra. La sfârșitul secolului al XIX-lea, oamenii de știință au sintetizat acidul salicilic, fapt ce a dus la crearea aspirinei. De asemenea, timp de secole, oamenii au folosit mucegaiul pentru a trata infecțiile. La începutul secolului al XX-lea, Alexander Fleming a descoperit accidental că mucegaiul Penicillium notatum distruge bacteriile. Această descoperire a stat la baza creării primului antibiotic – penicilina.

În universitățile și centrele medicale din întreaga lume se desfășoară cercetări științifice privind eficacitatea remediilor pe bază de plante și efectele acestora asupra organismului. Aceste studii identifică beneficiile și riscurile potențiale ale utilizării plantelor în scopuri medicinale.

În R. Moldova, în 1991, în cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacologie „Nicolae Testemițanu” (USMF), a fost deschisă Catedra de Medicină Alternativă și Complementară. Specialiștii în medicină tradițională studiază plantele și alte produse naturale, efectele și dozele acestora în condiții de laborator.

„Astfel, această ocupație se transmite mai departe”

Iraida, la fel ca mama și bunica ei, a decis să-și transmită cunoștințele tot pe linie feminină următoarei generații – nurorii și nepoatei sale. Acestea, împreună, au grijă de plante – le udă, le colectează, le usucă, apoi le împachetează și le depozitează într-o cămară special amenajată.

Elena Eni, nora Iraidei, de asemenea este familiarizată cu plantele medicinale încă din copilărie. Străbunica acesteia a fost o vindecătoare foarte cunoscută în regiune.

„Era cunoscută chiar nu doar în raion sau în sat, dar și peste hotarele țării. Cunoșteam de la bunel despre plantele medicinale, în mare parte, care și pentru ce sunt”, relatează Elena.

În prezent, aceasta continuă să studieze fitoterapia de la Iraida. Treptat, nepoata Iraidei se implică și ea în lucrul cu plantele medicinale.

„Când eu lucrez, mă strădui să fie nepoata lângă mine, ca să cunoască. Încerc să vorbesc utilizând termeni, adică denumirea plantei. Ea vine și mă întreabă: «Ce faci, bunico?». Iată azi colectez gălbenelele, ea știe că acestea-s gălbenele, azi colectez albăstrele și ea știe care sunt acestea”, explică Iraida. Sănduța, în vârstă de șapte ani, cunoaște deja astfel de plante precum romanița, menta, coada-calului, coada-șoricelului.

„Ea lucrează și ne povestește care [plantă] și pentru ce este. Noi tot consumăm aceste produse. Astfel, această ocupație se transmite mai departe”, concluzionează Elena.