Cercetările sugerează că planeta Marte ar putea avea culoarea din cauza apei, nu doar a oxizilor de fier, împingând înapoi cronologia momentului în care planeta a fost potențial locuibilă, scrie The Times, citat de G4Media.
Romanii au numit Marte după zeul lor al războiului, deoarece nuanța sa cardinală le amintea de sânge, în timp ce egiptenii antici numeau planeta „Her Desher” – „cea roșie”. Cu toate acestea, un studiu sugerează că timp de zeci de ani am înțeles greșit cum și-a căpătat culoarea.
Datele de la navele spațiale care au călătorit pe Marte au arătat că solul său roșu-portocaliu este bogat în minerale de fier. De-a lungul a miliarde de ani, acest material ruginit – oxidul de fier – a fost erodat în praf și suflat pe suprafață de vânturile marțiene, un proces care continuă și astăzi. Din cauza absenței apei lichide la suprafață, s-a crezut că roșul provine din oxizi de fier „uscați”, cum ar fi hematitul.
Cu toate acestea, o nouă analiză sugerează că oxizii de fier care conțin apă, cunoscuți sub numele de ferihidrit, sunt o potrivire mai bună. Rezultatele sunt semnificative deoarece implică faptul că Marte s-a ruginit mai devreme decât se credea anterior. Ferihidrita se formează de obicei rapid în prezența apei reci, astfel încât trebuie să fi fost creată atunci când planeta era încă umedă, acum câteva miliarde de ani. Ea a rămas stabilă în condițiile aride din prezent.
Adomas Valantinas, de la Universitatea Brown din SUA, un autor al studiului, a declarat: „Marte este în continuare planeta roșie. Doar că înțelegerea noastră a motivului pentru care Marte este roșie a fost transformată”.
Oxizii de fier există în diferite varietăți, iar chimia exactă a ruginii caracteristice lui Marte, a fost intens dezbătută, deoarece originile acesteia sunt o fereastră către istoria mediului planetei. În strânsă legătură cu aceasta este întrebarea dacă Marte a fost vreodată locuibilă.
În prezent, Marte este un deșert înghețat, însă pe suprafața sa sunt gravate dovezi ale existenței unor râuri, delte și oceane străvechi, ceea ce sugerează că planeta a strălucit cu apă – și ar fi putut găzdui viață – în urmă cu mai mult de trei miliarde de ani. Valantinas și echipa sa și-au propus să creeze o replică a prafului marțian în laborator folosind diferite tipuri de oxid de fier. „Am constatat că ferihidritul amestecată cu bazalt, o rocă vulcanică, se potrivește cel mai bine cu mineralele observate de navele spațiale pe Marte”, a declarat el.
Cercetătorii s-au bazat pe datele colectate de sonda Mars Express a Agenției Spațiale Europene, care a studiat compoziția atmosferei marțiene, a suprafeței și a subsolului. De asemenea, ei au folosit citiri de la Mars Reconnaissance Orbiter al Nasa, împreună cu măsurători de la sol efectuate de roverele Curiosity, Pathfinder și Opportunity ale Nasa Mars. Descoperirile au fost publicate în revista Nature Communications.