Protecțiile solare, care conțin filtre UV pentru a proteja pielea de razele ultraviolete (UV), au un impact negativ major asupra vieții marine. Studiile recente arată că substanțele chimice din aceste produse duc la albirea coralilor și scăderea fertilității peștilor, având efecte devastatoare asupra ecosistemelor acvatice. Conform cercetărilor, aceste compuși, denumiți „pseudo-permanenți”, ajung în oceane în cantități mult mai mari decât se anticipa, punând în pericol recifele de corali și viața marină, scrie The Guardian.
Piața globală a protecției solare în expansiune și poluarea oceanelor
Piața protecției solare este în continuă creștere, cu vânzări care ar putea atinge 13,6 miliarde de dolari până în 2028. Conform cercetărilor, aproximativ 50% din protecțiile solare aplicate ajung în oceane, poluând apele cu substanțe chimice care pot afecta viața marină. Un studiu arată că o plajă cu 1.000 de vizitatori poate contribui cu până la 35 kg de substanțe chimice în ocean, ceea ce subliniază impactul semnificativ al acestei poluări.
Studiul publicat în Marine Pollution Bulletin analizează impactul protecțiilor solare asupra mediului marin și arată că anual între 6.000 și 14.000 de tone de filtre UV ajung în zonele de recife de corali. Acest lucru subliniază necesitatea unor cercetări mai aprofundate și a unor studii ecotoxicologice pentru a înțelege mai bine cum aceste substanțe chimice afectează mediile marine.
Riscuri pentru sănătatea marină
Benzofenonele, substanțele chimice cel mai frecvent întâlnite în protecțiile solare, sunt recunoscute pentru toxicitatea lor și capacitatea de a se bioacumula în organismele marine. Benzofenona-3, un ingredient activ folosit în produsele cosmetice și protecțiile solare, este investigată de Agenția Europeană pentru Produse Chimice datorită potențialului său de a perturba sistemul hormonal.
Poluarea cu protecții solare nu se limitează doar la zonele de plajă. Substanțele chimice din filtrele UV ajung și în mediile acvatice prin practicile agricole, atunci când apa reciclată din stațiile de tratare a apelor uzate este folosită pentru irigare. Acești poluanți nu afectează doar recoltele, ci și calitatea apei, ajungând în cele din urmă în ecosistemele marine.
Cercetătorii avertizează că tehnologiile tradiționale de tratare a apei, cum ar fi ozonizarea, nu sunt eficiente în reducerea poluării cu filtre UV. Ei recomandă studii suplimentare și cercetări pe diverse etape ale vieții marine pentru a înțelege mai bine cum aceste substanțe chimice afectează ecosistemele.