Somonul are o abilitate aparte: poate dezvolta o crustă crocantă, asemănătoare cu pielea de pui bine rumenită, dar rămâne suculent și catifelat la interior. Secretul stă în structura proteinelor, conținutul de grăsimi și modul de gătire. Deși somonul afumat, marinat sau poșat are farmecul său, nimic nu se compară cu textura și gustul obținute prin metode cu căldură directă și uscată, notează foodandwine.com.
Pornind de la această idee, o echipă de bucătari au încercat șase tehnici: gătit pe grătar, la friteuza cu aer cald, prăjire clasică la tigaie, pornind de la o tigaie rece, la cuptor și la grillul cu infraroșu (broiler). Toate bucățile au fost uniforme: fileuri de 2,5 cm grosime, asezonate simplu cu sare și piper, apoi gătite în puțin ulei de măsline până la temperatura internă de 52 °C.
-
Friteuza cu aer – rapidă, dar nu cea mai reușită (nota 6/10)
Avantajul principal a fost rapiditatea: în 7–8 minute somonul era gata. Totuși, pielea nu a devenit crocantă, iar carnea s-a uscat ușor. Metoda este practică doar pentru bucăți groase, care își păstrează mai bine umiditatea.
-
La cuptor – fraged, dar fără crustă (nota 7/10)
Somonul copt la 200 °C a oferit carne moale și uniform gătită, însă pielea nu s-a rumenit complet. Este o tehnică bună pentru cine preferă o textură delicată și un proces aproape fără supraveghere, dar nu pentru cei care vor o crustă crocantă.
-
La grillul cu infraroșu (broiler) – piele crocantă, dar gătire inegală (nota 7/10)
Somonul a fost gătit în 5–6 minute, cu piele aurie și crocantă. Totuși, căldura intensă și neuniformă a dus la zone gătite diferit. Metoda este bună pentru cine vrea rezultate rapide, dar necesită atenție constantă.
-
La grătar – aromă ușor afumată (nota 8/10)
Gătitul la grătar a adăugat un gust ușor afumat și o piele bine rumenită. Totuși, marginile s-au uscat, devenind ușor cauciucate. Este ideală pentru gătit în aer liber, când aroma contează la fel de mult ca textura.
-
Prăjit la tigaie – clasic și eficient (nota 9/10)
Metoda tradițională, cu tigaia încinsă, a produs o piele foarte crocantă și carne fragedă. Bucătarii au apreciat echilibrul dintre interiorul suculent și marginile ferme. Este o tehnică demnă de restaurante, rapidă și fiabilă.
-
Pornind de la tigaie rece – câștigătorul testului (nota 10/10)
Cea mai bună metodă s-a dovedit surprinzătoare: fileurile au fost puse direct într-o tigaie rece, cu puțin ulei. Prin încălzire treptată, grăsimea s-a topit încet, iar pielea a devenit extrem de crocantă, fără a usca interiorul. Somonul a ieșit suculent, uniform și cu o crustă aurie perfectă.
Toate metodele pot da rezultate gustoase, însă gătitul la tigaie este cea mai bună alegere. În mod surprinzător, varianta care începe cu tigaia rece a depășit chiar și prăjirea clasică, oferind cea mai crocantă piele și cea mai fragedă carne. Pentru cine caută o metodă sigură, ușor de aplicat și cu rezultate constante, aceasta este soluția ideală.