Conștiința se află în centrul existenței umane – abilitatea de a vedea, auzi, visa, imagina, simți durerea sau plăcerea, teama, iubirea și altele. Dar unde, mai exact, este localizată aceasta în creier? Aceasta este o întrebare care i-a nedumerit de mult timp pe cercetători și clinicieni. Un nou studiu oferă perspective noi, potrivit Reuters, asupra locului în care conțtiința poate fi identificată.
În încercarea de a identifica părțile din creier care stau la baza conștiinței, neurocercetătorii au măsurat activitatea electrică și magnetică, precum și fluxul sanguin în creierele a 256 de persoane, în 12 laboratoare din Statele Unite, Europa și China, în timp ce participanții priveau diverse imagini. Măsurătorile au urmărit activarea în diferite regiuni ale creierului.
Cercetătorii au descoperit că este posibil ca conștiința să nu își aibă originea în partea „inteligentă” a creierului – regiunile frontale unde au loc procesele de gândire, care s-au dezvoltat progresiv în cursul evoluției umane – ci mai degrabă în zonele senzoriale din spatele creierului, care procesează văzul și auzul.
„Dacă vrem să înțelegem baza conștiinței – cine o are: adulți, copii care nu vorbesc încă, un făt în al doilea trimestru, un câine, un șoarece, o caracatiță, un corb, o muscă – trebuie să identificăm mecanismele fundamentale din creier, atât din motive conceptuale, cât și clinice”, afirmă Koch.
Participanților la studiu li s-au arătat imagini cu fețe de oameni și diverse obiecte. Cercetătorii au testat două dintre principalele teorii științifice despre conștiință.
Conform Teoriei Spațiului Neuronal Global, conștiința apare în partea frontală a creierului, iar informațiile importante sunt apoi „difuzate” în întregul creier. Potrivit Teoriei Informației Integrate, conștiința rezultă din interacțiunea și cooperarea mai multor regiuni cerebrale care lucrează colectiv pentru a integra informația conștient percepută. Rezultatele nu s-au potrivit complet cu niciuna dintre aceste teorii.
„Unde se află urmele neuronale ale conștiinței în creier? Sunt ele în partea frontală a cortexului – stratul exterior al creierului – cum ar fi cortexul prefrontal, așa cum prevede Teoria Spațiului Neuronal Global, sau sunt urmele conștiinței în regiunile posterioare ale cortexului – cortexul posterior?” a întrebat Koch.
Regiunea prefrontală este ceea ce ne face, în mare parte, „umani”, fiind implicată în procese cognitive superioare precum planificarea, luarea deciziilor, raționamentul, exprimarea personalității și comportamentul social, scrie Reuters.
„Dovezile susțin clar implicarea cortexului posterior. Fie informația relevantă pentru experiența conștientă nu a putut fi detectată în partea frontală, fie era mult mai slabă decât în spate. Aceasta sprijină ideea că, deși lobii frontali sunt esențiali pentru inteligență, judecată, raționament etc., ei nu sunt implicați în mod critic în percepția vizuală conștientă”, a precizat Koch.
Totuși, studiul nu a identificat suficiente conexiuni care să dureze pe toată durata unei experiențe conștiente în regiunile posterioare, astfel încât să susțină pe deplin Teoria Informației Integrate.
Există aplicații practice importante în înțelegerea mai profundă a mecanismelor conștiinței în creier.
Koch a afirmat că acest tip de cunoaștere ar putea fi esențial în modul în care medicii gestionează pacienții aflați în comă, în stare vegetativă sau cu sindrom de veghe fără răspuns – atunci când pacienții sunt treji, dar nu prezintă semne de conștiență, ca urmare a unui traumatism cranian, accident vascular cerebral, stop cardiac, supradoză de droguri sau alte cauze.
Dintre acești pacienți, între 70% și 90% mor, deoarece se decide retragerea tratamentului care susține viața.