Scriitoarea Tatiana Țîbuleac vorbește despre una dintre cele mai personale experiențe care i-au marcat creația: moartea tatălui său în timp ce lucra la o carte inspirată de relația lor. Într-un interviu acordat publicației Libertatea.ro, autoarea spune că această pierdere a schimbat felul în care a scris și modul în care a privit povestea pe care încerca să o construiască.
Autoarea a spus că tatăl său a murit în perioada în care lucra la romanul „Când ești fericit, lovește primul”, iar acest moment a schimbat perspectiva asupra textului. Dacă inițial intenția era de a scrie despre el cu o anumită reținere, după pierdere a simțit nevoia de a-l reda mai complex, cu toate contrastele și particularitățile sale.
„Tata a murit în mijlocul cărții despre el. Toate acestea au influențat felul în care scriu și în care mă raportez la scris. Cât despre Mila, inițial ea urma să fie un personaj secundar, însă am început să-i tot pun în cârcă lucruri pe care alții nu voiau să le spună și așa a început să crească. În momentul în care nu mi-a mai păsat cum o vor vedea cititorii, atunci a devenit vocea romanului”, spune scriitoarea.
Despre semnificația titlului romanului
Întrebată ce semnifică titlul romanului „Când ești fericit, lovește primul”, Tatiana spune următoarele:
„Înseamnă mai multe lucruri și toate vorbesc despre fragilitatea fericirii. Despre faptul că, de multe ori, când suntem fericiți, avem impresia că am ajuns într-un loc sigur, deși mintea ne spune că astfel de locuri nu există. Fericirea este, poate, una dintre cele mai vulnerabile stări ale omului. Exact atunci când te relaxezi, când crezi că ai înțeles ceva despre viață, viața găsește o metodă să te contrazică. «Când ești fericit, lovește primul» nu este un îndemn la agresivitate, ci mai degrabă o formă de neîncredere în confortul absolut. E ideea că nimic nu este garantat și că fericirea nu trebuie confundată cu invincibilitatea. În timp, am ajuns să văd expresia asta și ca pe un avertisment împotriva autosuficienței. Fericirea poate să te adoarmă, să te facă neatent. Uneori, când crezi că ai câștigat lupta, ea nici măcar nu s-a terminat”.
Cunoscută pentru romane precum „Vara în care mama a avut ochii verzi” și „Grădina de sticlă”, Tatiana Țîbuleac este una dintre cele mai apreciate scriitoare contemporane de limbă română. Operele sale au fost traduse în numeroase limbi și au adus în prim-plan teme precum memoria, familia, pierderea și relațiile dintre oameni.
În interviu, scriitoarea a vorbit despre scris ca despre o formă de a păstra legătura cu cei pierduți și despre felul în care experiențele personale pot deveni surse de literatură.