Sexul biologic este o trăsătură complexă, care nu poate fi redusă la o simplă diviziune între bărbați și femei, susțin cercetătorii. Definițiile simplificate ale sexului biologic, care îl limitează doar la dimensiunea celulelor reproducătoare, nu reflectă întreaga complexitate a realităților biologice, arată Science News.
Complexitatea biologică a sexului
În ciuda unei viziuni binare despre sex (femeie și bărbat), oamenii de știință sunt de părere că acesta nu poate fi definit doar în funcție de dimensiunea celulelor reproducătoare. Sam Sharpe, biolog evoluționist la Universitatea de Stat din Kansas, subliniază că sexul este o trăsătură cu multe fațete, care include componente prezente la naștere și altele care se dezvoltă în timpul pubertății, fiecare cu variații proprii. Aceste componente sunt influențate de o gamă largă de factori genetici, de mediu și de dezvoltare, scrie Science News.
Mulți oameni nu se potrivesc acestei definiții binare a sexului biologic, iar unii dintre ei nu sunt nici măcar conștienți de acest lucru.
De exemplu, femeile care suferă de sindromul Turner nu au un cromozom X complet și nu produc celule reproducătoare, ceea ce le face să nu se conformeze unei definiții binare a sexului.
La fel, bărbații cu sindromul Klinefelter, care au două sau mai multe cromozomi X, nu produc spermatozoizi, dar sunt considerați bărbați din punct de vedere al structurii lor anatomice.
Sexul biologic se dezvoltă mai târziu în viață
De asemenea, sexul biologic nu este stabilit la momentul concepției, potrivit cercetătorilor. Celulele care vor da naștere gonadelor (ovarele sau testiculele) apar la aproximativ șase săptămâni de la fertilizare, dar pentru câteva săptămâni nu pot fi diferențiate. Mai mult, dezvoltarea sexuală a unui embrion nu presupune automat dezvoltarea ca femeie, ci necesită un proces activ de „distrugere” a structurii masculine, urmat de formarea structurilor care susțin reproducerea feminină. Aceasta înseamnă că sexul biologic nu este definit instantaneu, ci se dezvoltă treptat pe măsură ce celulele și organele reproducătoare se formează.
Deși sexul biologic este adesea asociat cu cromozomii X și Y, aceștia au o gamă largă de responsabilități biologice, dincolo de rolul lor în determinarea sexului. Cromozomul X conține sute de gene care influențează procesele din întregul organism, precum coagularea sângelui, viziunea cromatică și dezvoltarea creierului. În schimb, cromozomul Y joacă un rol important în dezvoltarea sexuală masculină și fertilitate, dar influențează și sănătatea sistemului imunitar, sănătatea inimii și cancerul.
Există, de asemenea, numeroase variații genetice care pot duce la dezvoltarea unui sex diferit de cel impus de cromozomii X și Y. De exemplu, unele persoane au o combinație de cromozomi sexuali diferiți în celulele lor. Aceste variabile contribuie la diversitatea dezvoltării sexuale și subliniază complexitatea acestui proces.
Se estimează că aproximativ 1,7% din populația globală este intersex, ceea ce înseamnă că nu se încadrează în categoriile tradiționale de bărbat sau femeie, conform organizației InterAct. Aceasta poate include persoane cu diverse diferențe de dezvoltare sexuală, cum ar fi sindromul Turner, insensibilitatea la androgeni sau sindromul Klinefelter. De multe ori, persoanele intersex se confruntă cu intervenții chirurgicale neconsensuale în copilărie, pentru a-și conforma corpul cu sexul ales de părinți.
Cercetătorii subliniază că sexul biologic este un spectru, nu o categorie binară rigidă. Definițiile simple care reduc sexul la dimensiunea celulelor reproducătoare sau cromozomii X și Y nu reflectă diversitatea reală a corpului uman și pot crea confuzie, excluzând o mare parte din populație. Așadar, sexul biologic nu poate fi definit doar prin aceste trăsături, iar o înțelegere mai nuanțată este necesară pentru a reflecta diversitatea reală a individului.
Articol integral: Science News