Mâinile au un rol esențial în desfășurarea activităților de zi cu zi, iar limitarea mobilității degetelor poate transforma chiar și cele mai simple gesturi într-o provocare. Printre afecțiunile care pot compromite în timp funcția mâinii se numără maladia Dupuytren, o boală progresivă a țesutului fibros din palmă, care poate duce, în formele avansate, la contractarea și îndoirea permanentă a degetelor spre palmă. Potrivit Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie, diagnosticarea și evaluarea precoce a afecțiunii sunt importante pentru stabilirea conduitei de tratament.
Ștefan Cojocari, medic ortoped-traumatolog, explică faptul că afecțiunea progresează, de regulă, pe parcursul mai multor ani.
„Maladia Dupuytren este o afecțiune a țesutului fibros din palmă. La început, pacientul poate observa o îngroșare sau un nodul sub piele. Pe măsură ce boala avansează, se formează corzi dure care trag treptat degetele spre palmă, până în punctul în care acestea rămân îndoite și nu mai pot fi întinse complet”.
Boala se manifestă cel mai adesea după vârsta de 40 de ani și afectează cu precădere bărbații, componenta genetică având un rol important în apariția acesteia. Potrivit specialistului, în stadiile incipiente, semnele pot trece cu ușurință neobservate, deoarece afecțiunea se poate manifesta inițial doar prin apariția unui mic nodul sau a unei îngroșări la nivelul palmei.
„Cu timpul, vă poate împiedica să faceți lucruri banale: să prindeți obiecte, să vă băgați mâna în buzunar sau să sprijiniți palma pe o masă. În stadiile avansate, vorbim deja despre o contractură în adevăratul sens al cuvântului. Atunci când articulația degetului este implicată profund și fixată în această poziție nefirească, apare rigiditatea articulară secundară, iar articulația începe să doară. Nu mai este doar un simplu disconfort, ci o suferință reală a articulației blocate,” subliniază medicul.
De aceea, apariția unui nodul persistent în palmă sau dificultatea de a întinde complet unul dintre degete reprezintă motive pentru o consultație de specialitate. Evaluarea precoce permite stabilirea stadiului bolii și alegerea conduitei potrivite.
„Dacă observați un nodul persistent sau simțiți că degetele se întind tot mai greu, este important să consultați un medic ortoped-traumatolog cu experiență în chirurgia mâinii. Anatomia mâinii este foarte complexă, iar tratamentul necesită o evaluare atentă și precisă”, afirmă dr. Ștefan Cojocari.
Diagnosticul se bazează, în principal, pe consultul clinic, în cadrul căruia medicul examinează palma, verifică mobilitatea degetelor și stabilește cât de accentuată este contractura. În unele cazuri, poate fi indicată și o ecografie, utilă pentru o evaluare mai detaliată a țesuturilor afectate și pentru alegerea celei mai potrivite strategii de tratament.
„În funcție de particularitățile cazului, putem utiliza și examenul ecografic pentru a evalua structurile afectate și pentru a stabili mai precis indicațiile de tratament. Aceste informații sunt importante în special atunci când planificăm o intervenție minim invazivă și trebuie să ținem cont de poziția nervilor și vaselor de sânge”, explică specialistul.
Tratamentul este ales în funcție de stadiul bolii, gradul contracturii și impactul acesteia asupra funcției mâinii, potrivit specialistului. În formele ușoare, atunci când degetele nu sunt semnificativ contractate, iar funcția mâinii nu este afectată, poate fi suficientă monitorizarea evoluției. În cazul în care contractura progresează și începe să limiteze activitățile cotidiene, medicul poate recomanda intervenții pentru restabilirea mobilității degetelor.
Una dintre metodele utilizate în anumite cazuri este aponeurotomia percutanată cu acul, cunoscută și sub denumirea de fasciotomie cu ac. Potrivit medicului, procedura este minim invazivă și presupune secționarea, cu ajutorul unui ac, a cordonului fibros care menține degetul în poziție îndoită, permițând astfel îndreptarea acestuia. Metoda nu este indicată în toate situațiile, alegerea ei depinzând de localizarea și caracteristicile cordonului fibros.
Specialistul precizează că, în anumite cazuri, tratamentul poate fi realizat etapizat, în funcție de severitatea bolii și de starea țesuturilor. Într-o primă etapă, poate fi efectuată eliberarea minim invazivă a cordoanelor fibroase, pentru îndreptarea degetului și reducerea tensiunii asupra țesuturilor. Dacă este necesar, într-o etapă ulterioară poate fi realizată o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesutului afectat.
În formele avansate, în care țesutul bolnav este extins, iar pielea palmei este afectată sau scurtată, medicul poate indica o intervenție mai complexă, precum dermofasciectomia. Potrivit specialistului, aceasta presupune îndepărtarea țesutului afectat și, atunci când este necesar, a pielii modificate, zona fiind ulterior acoperită cu o grefă de piele.
„Alegerea metodei de tratament depinde de stadiul bolii, de gradul contracturii și de particularitățile fiecărui pacient. În formele avansate, obiectivul este să eliberăm degetul și să restabilim, pe cât posibil, funcția mâinii. Recomand populației să nu aștepte ca degetul să rămână complet blocat în palmă. Cu cât pacientul se adresează mai devreme medicului, cu atât putem evalua mai bine situația și stabili metoda de tratament potrivită”, accentuează dr. Cojocari.
Recuperarea este, de asemenea, o etapă importantă a tratamentului. În funcție de intervenția efectuată, pacientul poate avea nevoie de exerciții și terapie pentru mâini, pentru a recâștiga mobilitatea și a utiliza cât mai bine degetele.