Să încerci să atragi atenția ospătarului făcându-i cu mâna sau strigând „scuzați-mă” poate părea cel mai firesc lucru atunci când ești gata să comanzi. În multe restaurante din Europa există însă un limbaj mult mai discret între clienți și personal, iar turiștii care nu îl cunosc pot avea impresia că ospătarul pur și simplu nu îi observă.
De la contactul vizual până la felul în care așezi meniul pe masă, câteva gesturi simple pot transmite că ești gata să comanzi, că ai terminat de mâncat sau că ai nevoie de nota de plată, potrivit Gamintraveler.
Închide meniul când ești gata să comanzi
Unul dintre cele mai simple semnale este chiar meniul. Cât timp îl ții deschis în mâini sau continui să te uiți prin el, ospătarul poate presupune că încă nu te-ai hotărât. Atunci când ești gata să comanzi, închide meniul și așază-l pe masă.
Dacă la masă sunt mai multe persoane, meniurile pot fi așezate împreună. Este un semnal simplu prin care personalul poate înțelege că masa este pregătită pentru comandă, fără ca cineva să fie nevoit să ridice mâna sau să strige după ospătar.
Contactul vizual poate fi suficient
Un alt gest folosit frecvent este contactul vizual.
În loc să faci semne largi cu mâna, încearcă să surprinzi privirea ospătarului pentru câteva secunde. Un mic gest din cap sau un zâmbet pot completa semnalul. Apoi așteaptă ca acesta să se apropie.
Ideea este să îi transmiți că ai nevoie de el fără să întrerupi ceea ce face în acel moment. Astfel de gesturi sunt asociate cu ritmul serviciului din multe restaurante europene, unde ospătarii nu verifică neapărat masa la fel de frecvent precum se întâmplă în alte culturi.
Nu te grăbi să faci cu mâna după ospătar
Ridicarea mâinii, strigarea ospătarului de la distanță sau încercarea repetată de a-i atrage atenția pot fi percepute drept insistente în anumite restaurante. Asta nu înseamnă că trebuie să stai în tăcere dacă ai nevoie de ceva.
Dacă există o problemă cu mâncarea, o comandă greșită, o alergie care trebuie semnalată sau pur și simplu personalul nu a observat masa, este perfect normal să comunici direct.
Diferența ține mai degrabă de primul gest: în loc să începi prin a face semne largi, contactul vizual și un mic gest din cap pot fi suficiente.
Limbajul nonverbal continuă și după ce mâncarea ajunge pe masă. Așezarea cuțitului și furculiței împreună pe farfurie poate semnala că ai terminat de mâncat și că farfuria poate fi ridicată. În schimb, dacă încă mănânci sau ai făcut doar o pauză, nu este nevoie să le așezi în poziția asociată finalului mesei.
Este unul dintre micile indicii pe care personalul unui restaurant le poate folosi pentru a înțelege ritmul mesei fără să întrerupă permanent conversația clienților.
Nota de plată nu vine întotdeauna automat
O altă diferență care îi poate surprinde pe turiști este momentul în care vine nota.
În multe restaurante europene, aceasta nu este adusă automat imediat după terminarea desertului sau a cafelei. Clienții pot rămâne la masă, iar aducerea notei fără să fie solicitată ar putea fi interpretată ca o invitație de a pleca.
De aceea, atunci când vrei să achiți, trebuie de multe ori să ceri nota.
Și aici există un gest foarte cunoscut: după ce ai prins privirea ospătarului, poți face discret în aer mișcarea de a scrie cu un pix imaginar, pentru a indica faptul că dorești nota.
Nu există însă un singur „cod european”
Europa nu are o singură cultură a restaurantelor, iar serviciul poate arăta foarte diferit într-o cafenea din Madrid, o trattorie din Roma, un restaurant elegant din Paris sau un local dintr-un oraș turistic.
Asemenea semnale pot conta mai mult în restaurantele tradiționale, în timp ce localurile moderne și foarte informale pot funcționa după reguli mult mai relaxate.