Timp de 1495 de zile de captivitate, fără niciun contact cu familia și fără informații despre ce se întâmplă în Ucraina sau dacă țara sa mai rezistă în fața invaziei ruse, militarul ucrainean Oleksandr Ivanov a găsit o modalitate de a-și păstra echilibrul psihic într-o poveste pentru copii. În detenția din Rusia, el a început să le povestească din memorie colegilor de celulă întreaga serie „Harry Potter”, transmite BBC News Ucraina.
BBC News Ucraina a discutat cu Oleksandr la câteva zile după eliberarea sa. Acesta s-a întors în Ucraina pe 15 mai, în cadrul celui mai recent schimb de prizonieri dintre Ucraina și Rusia. Împreună cu el au fost eliberați și 205 militari ucraineni, care au revenit acasă în același schimb.
Oleksandr Ivanov s-a născut la Kiev și a ales cariera militară încă din adolescență. A studiat la liceul militar „Ivan Bohun” și apoi la institutul militar al Universității Naționale din Kiev. A ajuns maior în Brigada 36 de infanterie marină.
La începutul invaziei ruse, el și soția sa se aflau la peste 600 de kilometri distanță unul de celălalt. Oleksandr era detașat la Mariupol, iar Nelli rămăsese acasă, în Mîkolaiv, împreună cu fiul lor de trei ani. El își amintește atmosfera din oraș astfel: „Aerul era plin de miros de moarte”.
Pe 12 aprilie 2022 a avut ultimul apel telefonic cu soția sa. La scurt timp după, a fost luat prizonier și dus în captivitate. Oleksandr spune că partea cea mai grea nu a fost violența fizică, ci izolarea și presiunea psihologică.
„Controalele durau cinci sau zece minute. După aceea te întorceai în celulă. Dar presiunea psihologică continua permanent”, povestește militarul.
Deținuții erau ținuți în tăcere aproape permanent, fără voie să vorbească între ei. Gardienii le repetau că Ucraina nu mai există și le interziceau corespondența.
Oleksandr își amintește că, într-o zi, un gardian a primit ordin să împartă corespondența prizonierilor. În loc să le înmâneze scrisorile, le-a ars demonstrativ în fața lor.
În aproape patru ani de captivitate, Oleksandr a reușit o singură dată să trimită un mesaj soției sale. I s-a permis să înregistreze doar trei propoziții, iar a doua zi a primit un răspuns la fel de scurt. Nelli i-a spus că sărbătoriseră ziua de naștere a fiului lor, că fuseseră la cinematograf și într-un loc de joacă pentru copii.
„Atunci am înțeles că, dacă într-un oraș ca Mîkolaiv, aflat aproape de linia frontului, copiii merg încă la cinema, înseamnă că Ucraina rezistă”, spune Oleksandr.
Trei ani într-o colonie penitenciară din Mordovia
Timp de aproape trei ani, militarul ucrainean a fost deținut într-o colonie penitenciară din Mordovia, în Rusia. Celula era proiectată pentru opt persoane. Deținuții își petreceau aproape întreaga zi în picioare. În încăpere existau doar o toaletă, o chiuvetă cu apă rece, o bucată mică de săpun, un tub de pastă de dinți și un singur sul de hârtie igienică pentru toți, care trebuia să ajungă o săptămână.
La fiecare trei sau patru zile aveau dreptul la o plimbare de numai două până la cinci minute. Primeau trei mese calde pe zi, însă cantitatea și calitatea hranei erau atât de reduse încât Oleksandr a slăbit aproximativ 30 de kilograme în perioada captivității.
Abia în ultimul an condițiile s-au mai îmbunătățit ușor. Controalele, în timpul cărora prizonierii erau adesea umiliți, au devenit mai rare, iar autoritățile au început să permită, ocazional, primirea unor scrisori de acasă.
Cum a început povestea „Harry Potter”
Una dintre metodele de presiune psihologică folosite de gardieni era interdicția aproape totală de a vorbi între ei. De dimineață până seara, prizonierii stăteau în picioare și în tăcere. Mergeau la toaletă doar la comandă, primeau cele trei mese zilnice, după care reveneau în aceeași poziție. În permanență răsuna un radio prin care erau difuzate emisiuni de propagandă despre istoria Rusiei.
„La început îți faci planuri pentru viitor. Apoi începi să-ți amintești momente din viață. Dar vine o clipă când ai epuizat toate gândurile. Pur și simplu nu mai ai la ce să te gândești”, spune Oleksandr.
Într-o zi le-a spus colegilor că este fan „Harry Potter”. Aceștia l-au întrebat despre ce este vorba în cărți.
„Le-am răspuns că nu pot scoate nimic din poveste. Tot stăm aici fără să facem nimic, așa că am să vă povestesc totul, de la început până la sfârșit.”
În fiecare zi, timp de aproximativ cinci-șase ore, le relata colegilor, în șoaptă, aventurile lui Harry Potter și ale prietenilor săi de la Hogwarts, având grijă să nu fie auzit de gardieni. Încerca să redea dialogurile cât mai expresiv și chiar introducea mici pauze, asemenea serialelor de televiziune.
„Le spuneam: «După o pauză de publicitate de 30 de minute, veți afla ce se întâmplă mai departe»”, își amintește el zâmbind.
Povestea i-a captivat pe toți cei din celulă. Printre ascultători se aflau bărbați trecuți de 60 de ani, unii deja bunici, dar și un militar în termen de numai 19 ani.
„Seara, înainte de culcare, unul dintre colegi mi-a spus: «Știi ce aștept cel mai mult? Să vină dimineața, să luăm micul dejun și tu să continui povestea».”
Tatuajele care au schimbat atitudinea gardienilor
Înainte de război, Oleksandr își făcuse mai multe tatuaje inspirate din universul „Harry Potter”. În mod neașteptat, acestea i-au fost de folos și în captivitate. Unii dintre gardienii ruși văzuseră filmele și recunoșteau simbolurile tatuate pe brațele lui.
„Când le observau, parcă deveneau mai umani. Începeau să vorbească normal cu mine”, spune fostul prizonier.
Nu însemna că tratamentul devenea unul bun, dar astfel de momente îi aminteau că, dincolo de război, existau încă oameni capabili să reacționeze firesc.
În Ucraina, soția lui a aflat că el povestește „Harry Potter” în captivitate. Nelli a decis să îi scrie autoarei J.K. Rowling, povestind situația soțului ei și impactul cărților. Ea a scris că speranța îl ajută să reziste și a citat ideea că lumina poate exista chiar și în momentele întunecate. Rowling nu a răspuns, dar familia a continuat să spere.
Inclus pe lista militarilor care urmau să fie eliberați în urma schimbului de prizonieri
Pe 15 mai 2026, Nelli a primit vestea că Oleksandr face parte dintr-un schimb de prizonieri.
„I-am spus fiului nostru că tata se întoarce acasă. A început să sară de bucurie. Nu l-am mai văzut niciodată atât de fericit. M-a îmbrățișat și nu înțelegea de ce plâng”, povestește Nelli.
După întoarcerea în Ucraina, primul lucru pe care l-a făcut Oleksandr a fost să încerce să afle tot ce s-a întâmplat în timpul captivității sale. Citește știrile fără oprire și încearcă să înțeleagă tot ceea ce a ratat în cei aproape patru ani de detenție.
În același timp, primește sute de mesaje de susținere din partea oamenilor care i-au aflat povestea. Mulți îi trimit și cărți, suveniruri și obiecte inspirate din universul Harry Potter.