Cercetătorii încearcă să înțeleagă de ce unele persoane rămân lucide din punct de vedere mental, în timp ce altele se deteriorează mai repede. O idee care atrage un interes crescând este multilingvismul, adică abilitatea de a vorbi mai multe limbi, transmite MediaFax.
Când o persoană cunoaște două sau mai multe limbi, acestea rămân active în creier.
De fiecare dată când o persoană multilingvă dorește să vorbească, creierul trebuie să selecteze limba potrivită, împiedicându-le pe celelalte să interfereze. Acest exercițiu mental constant acționează ca un fel de „antrenament cerebral” zilnic.
Alegerea unei limbi, suprimarea celorlalte și trecerea de la una la alta întărește rețelele cerebrale implicate în atenție și control cognitiv, potrivit Science Alert. Cercetătorii cred că, pe parcursul vieții, acest antrenament mental constant poate ajuta la protejarea creierului pe măsură ce acesta îmbătrânește.
Bilingvism versus monolingvism
Studiile care compară persoanele bilingve și cele monolingve sugerează că persoanele care folosesc mai mult de o limbă ar putea să-și mențină mai bine abilitățile cognitive la vârste înaintate. Cu toate acestea, rezultatele studiilor au fost inconsistente. Unele au raportat avantaje clare pentru persoanele bilingve, în timp ce altele au constatat diferențe mici sau inexistente.
Un nou studiu la scară largă oferă acum dovezi mai solide și o perspectivă importantă: vorbirea unei limbi suplimentare pare a fi utilă, dar vorbirea mai multor limbi pare a fi și mai benefică. Acest studiu a analizat datele a peste 86.000 de adulți sănătoși cu vârste cuprinse între 51 și 90 de ani din 27 de țări europene.
Cercetătorii au utilizat o abordare de învățare automată, ceea ce înseamnă că au antrenat un model computerizat pentru a detecta tipare în mii de puncte de date. Modelul a estimat vârsta aparentă a unei persoane pe baza funcționării zilnice, a memoriei, a nivelului de educație, a mișcării și a stării de sănătate, cum ar fi bolile de inimă sau pierderea auzului.
Ce înseamnă „decalajul de vârstă”
Comparând această „vârstă prevăzută” cu vârsta reală a unei persoane, cercetătorii au creat ceea ce au numit „diferența de vârstă bio-comportamentală”. Aceasta este diferența dintre vârsta reală a unei persoane și vârsta pe care o pare să aibă pe baza profilului său fizic și cognitiv. Un decalaj negativ însemna că o persoană părea mai tânără decât vârsta sa biologică. Un decalaj pozitiv însemna că părea mai în vârstă. Echipa a analizat apoi cât de multilingvă era fiecare țară, examinând procentul de persoane care nu vorbeau alte limbi.
Multilingvismul la nivel de țară
Țările cu un nivel ridicat de expunere la multilingvism includ locuri precum Luxemburg, Olanda, Finlanda și Malta, unde vorbirea mai multor limbi este ceva obișnuit. Țările cu un nivel scăzut de multilingvism includ Marea Britanie, Ungaria și România.
Persoanele care trăiesc în țări în care multilingvismul este ceva obișnuit au o probabilitate mai mică de a prezenta semne de îmbătrânire accelerată. În schimb, persoanele care vorbesc o singură limbă au o probabilitate mai mare de a părea mai în vârstă din punct de vedere biologic decât vârsta lor reală. O singură limbă suplimentară a făcut o diferență semnificativă. Mai multe limbi au creat un efect și mai puternic, sugerând o relație dependentă de doză, în care fiecare limbă suplimentară oferea un nivel suplimentar de protecție.