Fragmente minuscule de plastic au fost descoperite în cele mai neașteptate locuri de pe planetă: în placentele bebelușilor nenăscuți, în măruntaiele adâncurilor din Groapa Marianelor, pe vârful Everestului, în organele pinguinilor antarctici și în aerul pe care îl respirăm. Microplasticul este peste tot. Invizibile cu ochiul liber, dar extrem de persistente, ele au devenit o amenințare globală, traversând ecosisteme, lanțuri trofice și chiar barierele biologice ale organismelor vii, conform The Guardian.
Povestea poate începe banal, cu un pulover ieftin din poliester, care elimină sute de mii de fibre sintetice în timpul unei singure spălări. Acestea pătrund în sistemele de canalizare și ajung, prin tratarea apelor uzate, în nămolul folosit ca fertilizator pe câmpuri agricole. Astfel, solul devine un depozit global de microplastic.
Într-o stație de epurare din Țara Galilor, 1% din greutatea nămolului era constituită din plastic. Odată ajuns în sol, microplasticul este înghițit de râme, gândaci sau melci, care îl confundă cu materie organică. Studiile arată că una din trei râme conține plastic, la fel ca un sfert dintre melcii și limacșii analizați.
Efectele invizibile ale poluării
Râmele care consumă plastic pierd în greutate și au dificultăți în a digera nutrienții. La insecte, microplasticele sunt asociate cu probleme hepatice, renale, de reproducere și cu creșterea încetinită. Până și cele mai mici viețuitoare din sol, precum acarienii și nematozii, esențiali pentru fertilitatea pământului, suferă din cauza acestui poluant invizibil.
Un fir de plastic în lanțul trofic
Într-o grădină de la marginea orașului, un arici se hrănește cu insecte și larve ce conțin microplastic. O cercetare a identificat fibre de plastic în excrementele a patru din șapte arici analizați. Rozătoarele și păsările care consumă insecte – precum mierlele sau rândunelele – ajung și ele să ingereze plastic. Unele păsări au fost descoperite cu microplastic în plămâni, inhalat odată cu aerul. Tot mai multe studii confirmă: microplasticul este prezent la toate nivelurile lanțului trofic.
La nivelul fermelor, carnea, laptele și sângele animalelor conțin urme de plastic. Iar oamenii consumă, în medie, cel puțin 50.000 de particule de microplastic pe an – din alimente, apă și aer.
Plasticul se reîntoarce în natură
Când animalul care a ingerat plastic moare, fibrele sintetice se reîntorc în sol. Vântul le poate purta în atmosferă, iar ploile le pot spăla în râuri, care le duc în oceane. Așa începe ceea ce oamenii de știință numesc „spirala plasticului” – o călătorie perpetuă prin natură.
Microplasticul a fost găsit în ghețurile arctice, în Parcul Național Grand Canyon și în zone izolate din deșertul Joshua Tree. Țărmurile, munții și fundurile oceanelor sunt toate contaminate. Un singur litru de gheață marină arctică poate conține până la 12.000 de particule de microplastic.
Infiltrarea în plantele cultivate
De-a lungul anilor, fibrele sintetice se fragmentează în particule nanometrice care pătrund în rădăcinile plantelor și chiar în celulele acestora. Odată ajuns în țesuturile vegetale, microplasticul blochează absorbția nutrienților, afectează fotosinteza și eliberează substanțe toxice. Grâul, orezul și salata – alimente de bază – conțin deja urme de plastic.
Un volum uriaș de plastic imposibil de controlat
De la mijlocul secolului trecut, omenirea a produs peste 8,3 miliarde de tone de plastic – greutatea echivalentă a unui miliard de elefanți. Plasticul este folosit în ambalaje, haine, agricultură și produse de larg consum. Eliminarea completă a lui este aproape imposibilă în prezent.
Emily Thrift, cercetătoare la Universitatea din Sussex, spune că marile companii din industria modei, alimentară și agricolă refuză să își asume responsabilitatea pentru daunele provocate. „Consumatorii pot reduce utilizarea plasticului, dar nu este corect ca întreaga povară să cadă pe umerii lor. Până nu există politici clare și sancțiuni pentru poluatori, lucrurile nu se vor schimba.”
Plasticul nu dispare. El călătorește, se fragmentează, se infiltrează și se acumulează în toate formele vieții. De la un banal fir de poliester dintr-un pulover roz, microplasticul poate ajunge în aer, în sol, în mâncarea de zi cu zi – și chiar în celulele propriului nostru organism. Iar pentru moment, nu avem un plan clar pentru a-l opri.
Sursa: G4Food.ro