Tatiana Costiuc este una dintre cele mai apreciate voci lirice din R. Moldova. Repertoriul său vast i-a purtat vocea în săli prestigioase din țară și din străinătate, iar mai mulți compozitori i-au dedicat creații originale, ea devenind prima interpretă a unor lucrări ce îi poartă amprenta artistică. Dincolo de aplauzele scenei, este și lectoră universitară, formând noi generații de artiști.
„Profesorul are un rol esențial în formarea artistului, la fel ca și în cea a unui om, desigur. Este un mare noroc să ai parte în viață de profesori buni, care, în primul rând, să fie oameni buni, oameni talentați, care să te inspire, să-ți fie exemplu, să știe să te asculte, dar și să-ți vorbească în așa fel, încât să-ți desfacă aripile pentru zborul mare”, spune artista.
„Am avut noroc de părinți care au înțeles ușor ce cale ar trebui să urmez”
Deși în copilărie visa să devină medic, și-a îndreptat apoi pașii către muzică. „Noi, muzicienii, suntem un soi de doctori. Tratăm sufletele oamenilor, alinăm dureri, «avem darul» de a trezi emoții frumoase și de a le estompa pe cele mai puțin bune. De fapt, toți acești lauri îi aparțin muzicii, noi fiind niște intermediari”, spune Tatiana Costiuc. Cântă de mică, iar primele apariții solistice pe scenă au avut loc încă la grădiniță. „De atunci merg mână în mână cu Măria sa Muzica”, mărturisește soprana. Își amintește cu drag de copilăria fericită, de verile petrecute la bunici, de toate peripețiile și de vacanțele trăite alături de întreaga familie. Iar muzica a fost prezentă pretutindeni.
„Dacă recitalurile vocale, acompaniate de frații și verii mei – cu mături pe post de chitare, capace în rol de percuție și un pian improvizat din cine știe ce – eu fiind, de mică, artista cartierului, cântam în fața blocului la microfon (o perie de pieptănat sau un deodorant), iar lumea mă numea «a doua Angela Bucico» (pentru că mama artistei locuia în scara noastră, iar Angela o vizita uneori – pianul ei avea să devină, mai târziu, al meu), dacă toate acestea se consideră prezență a muzicii, atunci pot spune, cu certitudine, că nu m-am despărțit niciodată de ea”, spune artista.
Și-a început studiile muzicale la vârsta de opt ani, când părinții au înscris-o la școala de muzică, unde a studiat vioara timp de cinci ani. „Am avut noroc de părinți care au înțeles ușor ce cale ar trebui să urmez. M-au ascultat și m-au susținut atunci când, la 12 ani, le-am spus că vreau să cânt cu vocea de acum înainte și că, pentru a-mi dezvolta talentul și a persevera, ar trebui să plec de acasă. Abia acum, când am și eu copii, am început să-mi pun întrebarea: ce a fost în sufletul lor atunci și câtă putere au avut să mă lase să-mi iau zborul?” spune ea, recunoscătoare pentru sprijinul primit. A urmat Liceul Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu”, unde a studiat dirijatul. Ulterior, și-a desăvârșit pregătirea vocală la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP).
„Este un mare noroc să ai parte în viață de profesori buni”
Deși repertoriul său este vast și fiecare piesă îi poartă sufletul, ea apreciază în mod special lucrările care au avut-o ca primă interpretă, considerând că acestea poartă amprenta ei personală. Printre cele mai importante momente din cariera sa artistică se numără colaborarea cu dirijorul Vladimir Minin, când a fost solistă la aniversarea de 45 de ani a Corului Național de Cameră din Rusia, interpretând „Doina” de Eugen Coca. De asemenea, a avut onoarea să fie prima interpretă a unor lucrări dedicate ei de compozitori de renume, precum Teodor Zgureanu, Oleg Negruța și Vladimir Ciolac, dar și să primească încredințarea premierelor unor compoziții semnate de mari maeștri precum Eugen Doga, Gheorghe Mustea, Ghenadie Ciobanu și Zlata Tkaci. „Consider că apropierea de muzica acestor «titani», precum și de ei înșiși, este o binecuvântare, la fel cum sunt colaborările cu marii dirijori, de la care am învățat foarte multe de-a lungul anilor.”
„Nu voi uita niciodată cum, într-o ediție a Festivalului «DescOperă» la Butuceni, în timp ce eu interpretam aria «In trutina» (o melodie foarte sensibilă) din «Carmina Burana» de Carl Orff, am observat că dirijorul Friedrich Pfeiffer dirijează și plânge… Mi s-a făcut un nod în gât și așa am cântat până la sfârșit… Un moment foarte emoționant! Deci, sunt o cântăreață norocoasă”, conchide artista.
Pe lângă activitatea solistică, Tatiana Costiuc activează și în calitate de lectoră universitară, contribuind la formarea unei noi generații de artiști. „Profesorul are un rol esențial în formarea artistului, la fel ca și în cea a unui om, desigur. Este un mare noroc să ai parte în viață de profesori buni, care, în primul rând, să fie oameni buni, oameni talentați, care să te inspire, să-ți fie exemplu, să știe să te asculte, dar și să-ți vorbească în așa fel, încât să-ți desfacă aripile pentru zborul mare. Nu în zadar se zice că un profesor te poate îndrăgosti de obiectul său, astfel încât acesta să-ți devină destin, vocație sau, dimpotrivă, să te facă să-l urăști pentru totdeauna. Sper că studenții mei mă vor clasifica în prima parte a acestei afirmații”, spune soprana. Aceasta consideră că un student care vrea să reușească în domeniul muzicii trebuie să posede un ansamblu complex de calități.
„Pentru a deveni un artist liric integru este nevoie de talent, inteligență, autenticitate, pasiune față de frumos, dorință de a persevera, de a munci, de a studia mereu lucruri noi pentru a deveni mai bun decât ieri, să posede cunoștințe în ce privește istoria muzicii, a picturii, a artei, în general, să citească mult și, desigur, voce. Lipsa oricărui «component» din cele enumerate este un dezavantaj, or, toate sunt importante în egală măsură”, afirmă aceasta.
În ceea ce privește evoluția muzicii clasice și a artei în R. Moldova, soprana se declară optimistă. „Atâta timp cât numărul spectatorilor la concertele de muzică clasică, la spectacolele de operă sau la cele dramatice este în creștere, lucru îmbucurător, pe care îl urmărim în ultimii ani, cât sunt «vii» festivalurile de muzică clasică, expozițiile de arte, evenimentele culturale, cât compozitorii noștri scriu muzică și are cine o interpreta, avem viitor”, conchide Tatiana Costiuc.