Munca la bibliotecă nu mai este o simplă activitate de furnizare a cărților solicitate de cititori. Aceasta presupune multă comunicare și multe cunoștințe noi acumulate, cu care îi poți uimi pe cei care trec zilnic pragul bibliotecii. „De altfel, comunicarea e cel mai important beneficiu al acestei activități”, spune Angela Zatîc, directoarea Bibliotecii „George Munteanu” din satul Bravicea, raionul Călărași. Spune că a fost o curată întâmplare să ajungă aici bibliotecară. Astăzi nu regretă, spune chiar că meseria ei, cea de profesoară de istorie, îi este de mare ajutor, deoarece o bună parte din fondul de carte al bibliotecii are tangență cu istoria lumii, istoria vieții, istoria universală sau națională.
O discuție cu Angela Zatîc te poate readuce în lumea satelor noastre, în care, dacă bibliotecile sunt gestionate din inimă, cartea, încet dar sigur, revine în viețile oamenilor.
Angela Zatîc, directoarea bibliotecii din Bravicea: De baștină e din Bravicea. A absolvit Facultatea de Istorie, iar după căsătorie, a renunțat la munca de profesoară într-un liceu din altă localitate pentru a fi aproape de familia sa. Când a revenit în sat, tocmai se eliberase un post de muncă la biblioteca publică. Nu a ezitat și a acceptat să fie mai aproape de cărți și de oamenii satului său.
— Cine sunt beneficiarii bibliotecii de la Bravicea?
— Cititorii sunt membrii comunității noastre, de la mic la mare. Au la ce veni, deoarece avem peste 10 mii de volume de carte, și asta după ce am exclus de pe rafturi literatura veche, cărțile uzate…
— Se comasează școlile, unele se închid. Care este perspectiva bibliotecilor?
— Și bibliotecile se închid. În fiecare caz separat contează atitudinea administrației publice locale. Dar vă zic un lucru: dacă biblioteca își are un rost în comunitate, nu cred că cineva ar decide să o închidă. Bibliotecarul trebuie să poată demonstra că biblioteca e necesară. Noi reușim să argumentăm că suntem necesari comunității prin serviciile pe care le acordăm. În prezent, oferim circa 40 de servicii, foarte multe noi, legate de instruirea în domeniul cunoașterii tehnologiilor informaționale. Alt serviciu important este publicația online „Curierul de Bravicea”. În 2015, fusese gândit ca un ziar local, în perioada în care realizam un proiect Novateca. Prin 2020, când peste noi dăduse pandemia, l-am transferat în spațiul online. Aceasta oricum presupune participarea la toate evenimentele comunitare, presupune informarea comunității, implicarea cetățenilor în mediatizarea vieții comunității. Avem circa 1900 de urmăritori. E un succes pentru o localitate în care, potrivit ultimului recensământ, sunt circa 2500 de locuitori.
— Cu ce îi putem uimi astăzi pe oamenii de prin sate?
— Prin activitatea noastră. Partenerii noștri sunt grădinița, gimnaziul, școala de arte, muzeul, centrul cultural… Suntem o forță puternică, muncind împreună. Bunăoară, de vreo 10 ani, avem un Club al femeilor. O dată, de două ori în lună, membrele clubului se întrunesc la bibliotecă pentru a omagia, aborda, comemora diferite personalități locale și naționale. Organizăm cluburi de lectură, instruiri, lansări de carte… Un eveniment spectaculos este „La Hramul căruțașilor”, o zi în care sunt implicați toți sătenii, de fapt.
— Dar ce bucurii au oamenii de la țară astăzi?
— Să nu credeți că cea mai mare ar fi locurile de muncă, pentru că sunt puține, dar faptul că viața lor s-a schimbat în bine datorită proiectelor cu finanțare europeană, este o bucurie. Dacă avem un apeduct, construit prin intermediul programului „Satul european”, la care sunt conectate peste 300 de familii, e un succes, mai ales că ani de zile satul a tot așteptat o soluție în acest sens. Sau faptul că, în sat, avem și gimnaziu, și liceu, și școală de arte, și bibliotecă, și muzeu, astfel încât copiii nu trebuie să umple pe drumuri, e o bucurie. Suntem și aproape de Chișinău, unde oamenii din sat își găsesc locuri de muncă, locuind acasă.
— Dar ce îi întristează, îi supără?
— În primul rând, faptul că nu le sunt acasă copiii. Au plecat și mulți nu mai revin înapoi. Singurătatea e tristă. Tehnologiile informaționale îi ajută să ia legătura cu copiii lor. Majoritatea pensionarilor din sat au conturi de Facebook, știu cum să le utilizeze. Toți știu cum să discute cu copiii, nepoții… Atunci când în vreun cuplu decedează cineva, celălalt rămânând singur, la fel e trist.
— Se întâmplă uneori să calmați niște tristeți?
— Bineînțeles, se întâmplă. Am avut și refugiați din Ucraina la Bravicea, am făcut acțiuni de caritate, ca să susținem aceste familii. În Bravicea, de altfel, avem refugiați care și-au cumpărat aici case și trăiesc la Bravicea.
— Ce cărți preferă?
— Avem o utilizatoare a bibliotecii de peste 70 de ani. Ea citește tot felul de cărți, având și niște preferințe, în special romane ale scriitorilor europeni. La Clubul femeilor, din care fac parte doamne de diferite profesii, acestea recomandă lecturile lor din ultimul timp. Prezintă cărțile și argumentează de ce recomandă această sau altă carte. Nu pot să uit întâlnirea cu Larisa Turea, discuțiile despre Cartea foametei, volum în care, într-un context, e amintit și satul nostru. Alteori, la Clubul femeilor, discutăm și subiecte în care există foarte multă dezinformare în ultimul timp.
— Care sunt cele mai solicitate titluri de cărți?
— Chiar săptămâna trecută, o doamnă pensionară a cerut cartea „Încotro mergem”. Vârstnicii citesc cărți care erau populare prin anii 1980-90. De fapt, sunt și excepții. Recent, o profesoară de română a cerut trei volume de Vladimir Beșleagă, după care le-a comentat la Clubul femeilor pe înțelesul tuturor. S-a referit în special la evenimentele din raionul Călărași, cum ar fi cazul Mănăstirii Răciula. Am avut discuții interesante și pe marginea cărții „Se nasc și la Bravicea oameni”, semnată de Nadejda Pruteanu. În general, evenimentele din istoria satului devin subiecte de discuții în cadrul bibliotecii. Am vorbit despre foamete, deportări, despre ostașii căzuți pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial… Chiar azi, 22 de copii din clasa 1, împreună cu învățătoarea lor, au fost la bibliotecă, la o oră de lectură în cadrul campaniei naționale „Citim împreună”. Am citit și am discutat cartea „TOTO” de Sergiu Afanasiu. La prima vedere, pare că e o poveste despre un curcan visător, în realitate însă, cartea e despre curajul de a visa și de a face față încercărilor din calea realizării viselor. În general, cărțile, vechi sau noi, ne învață de toate: curaj, înțelepciune, dragoste, cutezanță.
Biblioteca publică din satul Bravicea, raionul Călărași, a fost fondată în urmă cu aproape un secol. Pe parcursul anilor, a avut inclusiv statut de bibliotecă raională. În prezent, instituția este un centru de informare pentru membrii comunității locale. Până în 1989, la fel ca în majoritatea bibliotecilor din Moldova Sovietică, fondul de carte al bibliotecii era în limba rusă sau în grafie chirilică. După proclamarea Independenței R. Moldova, activitatea bibliotecii a fost menținută grație donațiilor de carte din România și, în special, a unui lot de 4000 de exemplare de carte oferit de Asociația Culturală „Pro Basarabia și Bucovina”, filiala Bihor. Din 2003, biblioteca publică poartă numele lui George Munteanu (1924–2001), eminescolog, critic și istoric literar, originar din satul Bravicea. În prezent, instituția oferă servicii precum editarea ziarului local „Curierul de Bravicea” sau desfășurarea programelor „Clubul Femeilor”, „Istori@ locală”, „Povești cu c@re crești”, „Servicii publice electronice”, „Tehnologii pentru fiecare – de la mic, la mare”, „Oriunde ești, ai satul cu tine”, „Școal@ altfel” etc.
În R. Moldova funcționează circa 1300 de biblioteci publice. Din an în an, numărul lor se reduce din cauza lipsei de personal, a infrastructurii învechite și a resurselor financiare limitate. Fondul de carte al bibliotecilor publice este estimat la aproximativ 16,6 milioane de volume. Dintre acestea, ceva mai mult de jumătate sunt volume scrise în limba română. Pentru a sprijini modernizarea fondului de carte, în 2024, România a donat peste 100 de mii de volume în limba română, atât în format fizic, cât și digital, pentru aproximativ 300 de biblioteci. Donația este cea mai mare din ultimii 30 de ani, fiind realizată în cadrul proiectului „Cărți în limba română pentru bibliotecile din R. Moldova”.
Aneta GROSU, ZdG