În mijlocul lunii iulie, Parisul s-a transformat din nou în centrul unui univers în care realitatea capătă contururi fantastice. Haute Couture Week și-a deschis porțile nu doar către frumusețea excepțională a meșteșugului, ci și către neliniștile, visurile și metamorfozele celor mai mari case de modă ale lumii, transmite G4Media. Între palate, teatre de secol XIX și instalații conceptuale, patru show-uri au electrizat orașul: Balenciaga și Maison Margiela.
Fiecare, în felul său, a spus o poveste despre sfârșituri, începuturi, identitate și curajul de a nu mai juca după regulile evidente.
Balenciaga: Confesiunea în stil gotic a lui Demna
Într-un Paris obosit de provocări gratuite și zgomot mediatic, Demna Gvasalia a ales să vorbească în șoaptă. Show-ul său couture pentru Balenciaga a fost aproape o meditație în negru, o colecție atât de reținută și sofisticată încât aproape părea o confesiune. Cu zvonurile tot mai ferme despre plecarea sa iminentă către Gucci, colecția a fost percepută ca penultimul capitol dintr-o relație intensă, uneori controversată, dar fără îndoială revoluționară.
Într-un spațiu minimalist, modelele au pășit în tăcere, îmbrăcate în piese cu siluete sculpturale, dramatice, construite ca niște arhitecturi portabile. Gulere supradimensionate, rochii rigide ca niște carapace, capișoane care păreau extrase dintr-un film post-apocaliptic, totul a funcționat ca o parabolă vizuală a protecției într-o lume ostilă. Materialele, catifea grea, tafta întărită, piele mată – au fost alese nu pentru seducție, ci pentru gravitate.
Demna, care a făcut din Balenciaga o platformă pentru satiră, politic și pop culture, s-a întors la esență: tăietura, construcția, mesajul nerostit. A fost poate cea mai tăcută și în același timp cea mai puternică colecție a sa.
Maison Margiela: Glenn Martens și estetica post-umanului
Încheiem cu cel mai conceptual și radical dintre toate show-urile: Maison Margiela Artisanal, în viziunea lui Glenn Martens. Într-o serie de camere cufundate în întuneric și ceață artificială, Martens a construit un traseu al memoriei, corpului deconstruit și fragilității identitare.
Modelele au apărut ca niște personaje dintr-o lume post-industrială, purtând haine ce păreau adunate de pe fundul unei apocalipse. Corsete rupte și refăcute, țesături arse, voaluri pictate manual, piele artificială amestecată cu hârtie, metal, ceară. Totul avea aerul unei relicve reconstruite cu disperare.
Unele siluete păreau extraterestre, altele medievale, dar toate aveau un singur fir narativ: cum supraviețuiește frumusețea când totul se prăbușește?
Martens nu s-a temut să meargă în zone incomode. Colecția sa nu a flatat privirea, ci a provocat-o. A fost mai aproape de performance art decât de modă convențională. Dar tocmai aici stă forța lui Margiela: în capacitatea de a rupe forma, pentru a reconstrui sensul.
Într-o lume unde realitatea e adesea distorsionată, Haute Couture devine tot mai puțin un spectacol de evadare și tot mai mult o scenă pentru reflecție, memorie, identitate. Balenciaga ne-a vorbit despre tăcere și arhitectura emoției. Margiela a făcut din destrămare o formă de rezistență.
Haute couture nu mai e doar despre lux, ci despre limitele expresiei. Iar la Paris, în iulie 2025, aceste patru case au demonstrat că adevărata revoluție nu se strigă, se coase.