Un copil „ușor de gestionat“ – care evită conflictele, își împarte jucăriile și spune mereu „te rog“ și „mulțumesc“- poate părea visul oricărui părinte. Dar specialiștii atrag atenția: un comportament docil nu este întotdeauna un semn de echilibru, ci poate ascunde o problemă mai profundă și, anume, nevoia de a-i mulțumi pe ceilalți cu orice preț, scrie HotNews.
Când un copil pune mereu nevoile celorlalți pe primul loc, evită conflictele sau se teme constant că și-ar putea dezamăgi părinții, în spatele acestui comportament aparent ideal se poate afla, de fapt, frica de a pierde aprobarea celor din jur.
În timp, acest tip de reacție îl poate face pe copil să se desconsidere pe sine fără să-și dea seama – ajunge să nu mai își arate propriile dorințe, să nu mai transmită ce simte cu adevărat și să spună „da“ chiar și atunci când nu își dorește.
Practic, copilul ajunge să se comporte ca un „people pleaser”: își dorește să fie mereu pe plac ca să se simtă acceptat și iubit. Pe termen lung, asta poate duce la anxietate, dificultăți în a pune limite și o încredere în sine scăzută.
Mediul influențează comportamentul copilului
Un factor esențial în dezvoltarea comportamentului de „people pleaser” este mediul în care crește copilul, deoarece acesta poate modela felul în care învață să-și gestioneze emoțiile și să caute aprobarea celor din jur. Atunci când copiii se află în contexte care pun accent exagerat pe „perfecțiune“– cum ar fi echipe sportive de performanță, clase cu rezultate excepționale sau așteptări foarte ridicate din partea părinților – ei încep să-și seteze standarde nerealiste pentru a-i mulțumi pe ceilalți. În plus, în medii imprevizibile sau tensionate, unii copii învață să-și reprime emoțiile pentru a evita conflictele și a menține pacea.
În viața adultă, cei cu acest tipar comportamental au dificultăți în a spune „nu“, le e mereu teamă să nu supere, își ignoră propriile nevoi și au tendința să-i pună pe ceilalți pe primul loc. Mulți ajung să creadă că sunt responsabili de emoțiile celorlalți și le este greu să pună limite sănătoase atât în relațiile personale, cât și la job.
De aceea, este important să recunoaștem devreme semnele unui comportament de „people pleaser” și să-l ajutăm pe copil să-și exprime emoțiile și să simtă că este acceptat chiar și atunci când greșește sau nu este „perfect“. Astfel, prevenim formarea unui tipar care, în viața adultă, poate aduce mult stres și dificultăți în relații.
Iată câteva indicii care te pot ajuta să îți dai seama dacă ai un copil „people pleaser” și abordările pe care părinții ar trebui să le aibă.
1. Își cere scuze adesea, chiar și atunci când nu este nevoie
Când copilul spune „scuze“ prea des devine un fel de reflex pentru el – are nevoie să facă asta ca să fie sigur că evită posibilele conflicte și că ceilalți nu se supără pe el. Aceasta nevoie constantă de a aplana orice conflict transmite, de fapt, e frica profundă de a nu deranja sau de a nu fi respins. În timp, copilul poate ajunge să creadă că el este responsabil pentru emoțiile celor din jur și că orice mică neînțelegere este din vina lui. Acest tip de comportament îl face pe copil să nu aibă încredere în el și să-și ignore propriile dorințe și nevoi doar ca să nu fie o problemă pentru nimeni.
Pe lângă faptul că își asumă vinovăția prea ușor, un copil care își cere scuze des are și dificultăți în a se apăra sau în a-și susține punctul de vedere. Îi este greu să spună ce își dorește, evită să contrazică și preferă să se conformeze. În grupuri, ajunge adesea să preia rolul de „urmăritor“, lăsându-i pe ceilalți să decidă pentru el, chiar și atunci când nu sunt de acord sau nu se simt confortabil.
Soluția: Învață-l, prin exemple simple, că fiecare persoană își gestionează propriile emoții și că el nu e responsabil pentru starea de spirit a celorlalți. Când își cere scuze fără motiv, poți spune calm: „tu nu ai făcut nimic rău. Sunt eu obosit, nu e vina ta“.
2. Are nevoie constantă de reasigurare
Un semn frecvent al comportamentului de „people pleaser” la copii este nevoia de confirmări de tipul: „e bine ce am făcut?“, „nu ești supărat pe mine, nu?“, „e totul în regulă?“. În spatele acestor întrebări se află teama că ar putea greși, deranja sau dezamăgi pe cineva. Copilul nu caută doar validare, ci și siguranța că adultul sau prietenul nu s-a schimbat în raport cu el.
Această nevoie excesivă de reasigurare arată cât de mult se bazează pe aprobarea celorlalți pentru a se simți în siguranță și valorizat, în loc să se bazeze pe propria încredere și pe propriile percepții.
Soluția: Ajută-l pe copil să aibă încredere în propriile evaluări, nu doar în aprobarea celorlalți. Atunci când te întreabă „am făcut bine?“, poți întoarce blând întrebarea către el – „tu ce crezi?“ – pentru a-l ajuta să-și dezvolte propria busolă internă. În același timp, normalizează greșelile și arată-i că iubirea ta nu depinde de performanțele lui. Mesaje simple, precum „te iubesc și când greșești“, îl ajută să înțeleagă că este acceptat necondiționat. Astfel, copilul învață treptat să se sprijine pe propriile resurse, nu pe confirmări constante din exterior.
3. Îi este foarte greu să spună „nu”
Copiii care tind să fie „people pleasers” au mare dificultate să spună „nu“ și să pună limite. Deseori își neglijează propriile nevoi pentru a-i mulțumi pe cei din jur, mai ales pe cei de la care caută aprobare și validare. Astfel, pot ajunge să ignore ce își doresc și cum se simt, doar pentru a nu-i dezamăgi pe ceilalți.
Soluția: Dacă observi că copilul tău acceptă mereu să facă lucruri care nu-i plac doar ca să-i mulțumească pe ceilalți, este important să-l ajuți să învețe să exprime ce își dorește și ce nu.
Începe cu pași mici: încurajează-l să spună „nu“ în situații simple și sigure, de exemplu atunci când nu vrea să împartă o jucărie sau să participe la un joc care nu-i face plăcere. Arată-i că a refuza nu înseamnă a fi nepoliticos sau a răni pe cineva, ci a avea grijă de ce își dorește și el.
4. Face lucruri doar ca să fie plăcut de ceilalți, chiar dacă nu îi face plăcere
Spre exemplu, poate pretinde că îi place un anumit tip de muzică, un joc sau o activitate doar pentru că prietenii sau adulții par să se aștepte la asta. În loc să aleagă ceea ce simte sau îi place cu adevărat, ia decizii bazate pe ceea ce crede că îl va face acceptat sau apreciat. Aceasta poate include și comportamente mai subtile – își poate schimba opiniile pentru a fi de acord cu grupul, imită gusturile altora sau evită să-și exprime dezacordul.
Soluția: Învață-ți copilul să își recunoască și să exprime treptat propriile preferințe. De exemplu, dacă nu se bucură de un joc sau o activitate, poate spune: „mulțumesc, eu prefer altceva acum“ sau „îmi place alt tip de muzică, dar putem asculta și ce vrei tu mai târziu“. În acest fel, copilul învață că propriile dorințe contează și că sinceritatea cu sine face relațiile mai autentice și echilibrate.
5. Evită conflictele cu orice preț
Copiii care încearcă mereu să-i mulțumească pe ceilalți se tem să-și exprime opinia sau să spună „nu“, pentru că au învățat că acest lucru poate provoca tensiuni sau supărare. Frica de conflict îi face adesea să accepte compromisuri care nu le convin și să își reprime propriile dorințe. Pe termen lung, această strategie este dăunătoare și poate afecta stima de sine și capacitatea de a-și apăra limitele.
Soluția: Încurajează-ți copilul să-și exprime dorințele și limitele într-un mod treptat, începând cu situații simple și sigure. Poți să-l ajuți oferindu-i fraze simple de refuz politicos sau scenarii de exersare prin jocuri de rol, astfel încât să înțeleagă că a avea o opinie diferită nu înseamnă conflict sau respingere și că este normal să își prioritizeze propriile nevoi.
6. Încearcă să facă mereu totul perfect
Perfecțiunea este adesea o trăsătură a unui copil „people pleaser”. Copilul care se teme să dezamăgească sau să fie criticat își impune standarde foarte ridicate, nu din dorința de excelență, ci pentru a fi acceptat și apreciat. Perfecțiunea sa este mai mult un mecanism de a câștiga aprobarea celor din jur decât o alegere autentică.
Soluția: Este important să îi arăți copilului că iubirea ta nu depinde de performanțele lui sau de cât de „perfect“ se comportă. Spune-i cât de mult îl iubești pentru ceea ce este și arată-i că îi ești alături chiar și atunci când greșește. În timp, copilul va înțelege că iubirea și acceptarea nu sunt condiționate, ceea ce îl ajută să își dezvolte încrederea în sine și să pună limite sănătoase.