Când scopul este pierderea în greutate, postul intermitent ar putea fi puțin mai eficient decât restricția calorică. Este deocamdată doar o ipoteză la care a ajuns un studiu realizat de medici și cercetători de la Universitatea din Knoxville, Colorado, pentru că datele științifice sunt încă destul de incerte la acest moment, scrie publicația ilfattoalimentare.
Pentru a compara cele două abordări, autorii au selectat 165 de persoane obeze, cu un indice de masă corporală mediu de 34 și o vârstă medie de 42 de ani, și le-au împărțit în două grupuri. De asemenea, timp de un an, toți participanții au fost încurajați să facă cel puțin cinci ore de activitate fizică pe săptămână (sprijinită prin acces gratuit) și au fost instruiți în privința calității alimentelor și a conținutului caloric. În plus, au beneficiat de terapie comportamentală de susținere, cu alte cuvinte un set de reguli și măsuri complementare unitare.
Grupul care a urmat postul intermitent trebuia să consume doar 20% din necesarul caloric mediu în trei zile neconsecutive pe săptămână, în timp ce grupa cu focus pe restricția calorică trebuia să reducă aportul caloric cu 34,3%, urmărind ca 55% din calorii să provină din carbohidrați, 15% din proteine și 5% din grăsimi.
După 12 luni, grupul cu post intermitent a pierdut, în medie, 7,6% din greutate, în timp ce grupul cu restricție calorică a pierdut 5%. De asemenea, în primul grup, 58% dintre participanți au slăbit cel puțin 5% din greutatea corporală, comparativ cu 47% în cel de-al doilea grup. Parametrii metabolici și cardiovasculari au fost în linie cu greutatea, adică puțin mai buni în grupul care a ținut post intermitent.
Studiul nu a evidențiat diferențe foarte semnificative
Rezultatele pot fi luate doar ca ipoteză de lucru deocamdată pentru că cercetătorii au obținut rezultatele pe un eșantion relativ mic, cu aproximativ 80 de persoane pe grup.
Dar există și un alt factor care ar putea să fi făcut ca postul intermitent să pară mai eficient: aderența mai bună la recomandări. Cei care țineau post nu aveau restricții speciale în afară de aportul total de calorii și, deși erau încurajați să mănânce sănătos, nu trebuiau să fie foarte atenți la ce puneau în farfurie. Ceilalți, însă, trebuiau să numere caloriile timp de un an, lucru care ar fi putut descuraja o parte dintre participanți, ceea ce ar fi putut duce la o aplicare mai puțin riguroasă a dietei.