Poate un copil să sufere de burnout? Da – iar specialiștii avertizează că fenomenul nu trebuie minimalizat sau tratat ca o simplă „modă”. Burnout-ul la copii, cunoscut și sub denumirea de epuizare școlară sau oboseală cronică, apare atunci când viața celor mici este dezechilibrată: prea multe teme, activități extracurriculare și sarcini „obligatorii”, dar prea puțin timp pentru joc liber, odihnă și activități alese de copil din plăcere.
Conceptul a fost observat pentru prima dată în anii ’80 la studenți, dar ulterior studiile au arătat că și copiii de vârstă școlară pot dezvolta același sindrom.
Psihologa Irina Bostan, formatoare națională în cadrul Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC), explică ce cauzează burnout-ul la copii, cum se manifestă acesta și, mai ales, ce pot face părinții și profesorii pentru a preveni și gestiona fenomenul.
„De asemenea, există riscul dezvoltării sindromului de epuizare școlară la copiii asupra cărora se pune presiune acasă sau la școală pentru a obține rezultate academice înalte, la copiii care nu sunt lăudați pentru reușite, care sunt comparați și de la care se cere tot mai mult, indiferent de cât de mult efort depun. Copiii ai căror părinți au dezvoltat obiceiul de a-i face să învețe din frică – fie că vor primi note proaste, fie că vor fi certați acasă pentru rezultate slabe – sau copiii a căror opinie este ignorată atunci când se aleg activitățile extracurriculare fac, de asemenea, parte din grupul de risc”, susține experta.
Simptomele burnout-ului la copii
Simptomul epuizării școlare se manifestă printr-o combinație de semne fizice, comportamentale și psihice:
- Fizice – oboseală cronică, răceli frecvente, dureri de cap, somnolență, dificultăți de concentrare, imunitate scăzută, piele palidă, vânătăi sub ochi, piele uscată.
- Comportamentale – crize de plâns sau furie la teme, iritabilitate, scăderea performanței școlare, alimentație compulsivă, insomnii.
- Psihice – apatie, pierderea interesului pentru activitățile preferate, pierderea încrederii în forțele proprii, lipsa motivației, izolare socială, atitudine negativă față de școală, anxietate, atacuri de panică.
„Diferența esențială față de „lene” este că burnout-ul afectează întreaga stare generală a copilului: el nu mai are energie nici pentru jocuri, nici pentru plimbări, nici pentru hobby-uri, nici pentru socializare”, susține Irina Bostan.
Un alt factor agravant este suprastimularea prin ecrane – timpul petrecut pe telefon sau rețelele sociale nu echivalează cu relaxarea, ci impune creierul să consume un volum excesiv de informație haotică și nestructurată.
Cum pot preveni părinții și profesorii burnout-ul
Specialista subliniază că burnout-ul este mai ușor de prevenit decât de tratat. Printre metodele de prevenire recomandate se numără:
- stabilirea unui program zilnic echilibrat, cu ore de somn și timp liber;
- alimentare bogată în nutrienți;
- respectarea dorințelor copilului când vine vorba de hobby-uri sau activități extracurriculare;
- excluderea comparației, competiției, umilinței, violenței sau presiunii ca metodă de educare și motivare a copilului de avea performanțe mai bune la studii sau activități extracurriculare;
- comunicarea constantă și observarea atentă a semnelor de epuizare;
- plimbări în aer liber;
- implicarea copilului în activitățile familiei (curățenie, spălatul vaselor, cumpărături) fără presiune;
- în programul zilei copilului trebuie să existe timp liber pentru odihnă, jocuri, plictiseala, relaxare, somn (timpul petrecut la telefon sau televizor trebuie dozat și monitorizat de către adult).
Ce facem dacă burnout-ul s-a instalat
Dacă simptomele de epuizare cronică (descrise mai sus) persistă mai mult de cinci săptămâni, este recomandată consultarea unui neurolog, psihiatru și psiholog pentru a evidenția cauzele comportamentale care au dus la starea de burnout. În paralel, părinții și profesorii trebuie să ajusteze programul copilului, să reducă presiunea legată de performanță și să creeze un climat de susținere și grijă.
Reabilitarea înseamnă timp, răbdare și colaborare între familie și școală, pentru ca copilul să își recapete energia, încrederea și plăcerea de a învăța.
Procesul de reabilitare trebuie discutat împreună de părinți și profesori, astfel încât copilul aflat în burnout să beneficieze de o abordare blândă și atentă din ambele părți.