Victor (nume modificat) are 29 de ani și, de cinci ani, își trăiește viața ca persoană HIV pozitivă. În prezent, locuiește la Moscova, însă nu are posibilitatea să vină în Moldova. Beneficiază de o terapie medicamentoasă gratuită și asta îl face să se simtă un om sănătos și nepericulos pentru sănătatea celor din jur. I-am descoperit istoria sa, în care mi-a povestit, sincer și cu foarte mult amuzament, despre experiența de persoană HIV pozitivă.
Victor este originar din Ucraina, iar, de la 10 ani, s-a mutat cu traiul în Moldova. Aici și-a petrecut adolescența și tinerețea, în care a învățat, a lucrat și a avut primul sex. Totuși, a decis să plece la Moscova pentru a-și continua studiile universitare.
Primul sex la 13 ani
Tânărul mi-a povestit că și-a început activitatea sexuală la o vârstă fragedă. Însă, prima experiență nu s-a soldat cu amintiri plăcute.
Nu a fost o experiență reușită, dar ce a fost, a fost.
El se informa îndeajuns despre HIV, despre metodele de transmitere și cunoștea în ce situații infecția nu se poate transmite de la o persoană la alta.
Știam că HIV se transmite în mare parte prin actul sexual. Nu mă temeam de posibilitatea de a mă infecta de la o simplă îmbrățișare sau strângere de mână. De asemenea, mai credeam că mă pot infecta prin utilizarea comună a uneltelor de uz casnic sau când mănânc din aceeași farfurie cu persoana infectată. La fel, consideram că HIV și SIDA sunt același lucru, deși nu e adevărat.
Chiar dacă cunoștea că un act sexual neprotejat poate fi periculos, tânărul accepta să facă sex fără prezervativ.
Eu mă protejam, însă nu întotdeauna. Pe atunci credeam că nu toți pot avea HIV, și, în general, nu consideram HIV-ul atât de strașnic. Când partenerii îmi propuneau să facem sex fără prezervativ, eu cădeam de acord: «Da, nicio problemă». Iar când nu era în prezervativ, îmi era totuna. Însă, cu timpul, această opinie s-a schimbat până la infectarea cu HIV.
„Nu știu cine, nu știu când.”
Aceste două „nu știu” de la început i-au dat bătaie de cap, însă cu timpul a înțeles că nu mai are rost să afle cine l-a infectat și când. Spune că probabil s-a infectat fiind la Moscova. Și-a acceptat statutul de persoană HIV pozitivă datorită unei discuții cu un amic care l-a sprijinit în cea mai dificilă perioadă din viața sa. Iată ce cuvinte i-a spus în acea discuție.
Ok, vei afla că te-ai infectat de la Vasea sau Petea. Ce vrei să faci? Să strigi la el? Bine. Mai departe ce ai de gând să faci? Asta nu te va ajuta. Trebuie doar să accepți acest fapt. Consider-o ca pe o boală cronică, ca de exemplu rinoreea. Este doar un statut, iar boala poate fi menținută, astfel ca să nu progreseze.
Victor bănuia câteva persoane, dar a ținut să nu le spună nimic acelor băieți. Se temea de reacția lor, pentru că nu știa exact cine putea fi. „Am decis să trăiesc cu acest statut de unul singur”.
„Am făcut două teste, ambele erau pozitive.”
Fiind la Moscova, Victor a urmat un tratament la spital, iar după însănătoșire a revenit la Chișinău. A mers la GDM pentru a efectua un test ordinar la HIV. Acolo pentru prima oară a văzut că este infectat cu HIV.
N-am crezut în primul rezultat și am zis să încerc repetat. Testul a arătat din nou rezultat pozitiv. Am înțeles că nu e totul bine și le-am luat la Moscova. Am făcut două teste acolo și ambele erau din nou pozitive. După asta am înțeles că trebuie să merg la o clinică specializată pentru a confirma aceste teste expres.
A efectuat un test anonim și credea că rezultatele vor veni în câteva zile, așa cum se întâmplă de obicei. Însă, așteptarea lui a fost mai scurtă. Rezultatele au venit mai devreme.
„Prezența ta pe teritoriul Federației Ruse nu este dorită.”
Victor a văzut în aplicație notificarea care preciza că rezultatele au fost expediate pentru „cercetări suplimentare”. În acel moment, a înțeles că nu e bine și a început să caute pe Google semnificația acestui mesaj.
După ce rezultatele erau gata, l-am rugat pe colegul meu de universitate să meargă în locul meu. El a spus codul rezultatului, i-au dat plicul, apoi i-au zis că trebuie să meargă la doctor pentru a-i oferi anumite informații despre HIV și tratament. El le-a răspuns că aceste rezultate nu sunt ale lui și a fugit din clinică luând rezultatele cu el.
Tânărului i-a fost frică să meargă la acea clinică, pentru că în Rusia există un act normativ care te obligă să părăsești țara dacă ai statut de persoană HIV pozitivă.
Te deportează pentru totdeauna. Îți transmite o notificare prin care te anunță că «prezența ta pe teritoriul Federației Ruse nu este dorită» și te roagă să pleci în trei zile. De aceea, am început procedura de obținere a cetățeniei ruse.
„Voi zbura repede sau lent? Voi simți vreo durere?”
După aflarea rezultatelor confirmative, Victor a trăit o lună și jumătate într-o stare care îi provoca diverse gânduri negative legate de rostul vieții cu HIV.
Uite, locuiesc la etajul 10, ce ar fi dacă «întâmplător» aș cădea? Voi zbura repede sau lent? Voi simți vreo durere? Acestea au fost primele mele gânduri.
Un prieten de-al său l-a ajutat să-și accepte statutul. Acesta i-a spus lui Victor că trăiește deja de opt ani cu HIV și l-a încurajat să nu-și facă griji. „Am rămas fără cuvinte când am aflat că și el este HIV pozitiv”.
Victor acum poate sărbători două zile de naștere: ziua de naștere biologică care este pe 8 martie și cea în care a primit statutul oficial de persoană HIV pozitivă – 9 martie 2019. De atunci, Victor beneficiază de tratament care urmează să-l administreze toată viața.
Abia atunci am aflat despre terapia cu pastile. Am început să cercetez acest subiect pe Google. Am citit multe articole despre cum să trăiesc o viață deplină cu statutul HIV pozitiv. La început îmi setam două alarme ca să nu uit de pastile. Prima suna cu 10 minute înainte și a doua exact la ora 21.00. Dacă uitam, îi scriam medicului infecționist și îmi dădea recomandări.
Din cauza că nu poate părăsi Rusia, Victor nu are posibilitatea de a veni în Moldova pentru a beneficia de tratament stabil. De aceea, el interacționează online cu medicii din Moldova pentru a beneficia de preparatele necesare.
Pentru că sunt pus la evidență în Moldova, terapia este prescrisă și menținută de medicii de aici. Eu fac analizele necesare la Moscova, apoi le expediez în Moldova. În baza lor, beneficiez de terapie. De obicei, solicit pe un an întreg. Medicamentele îmi sunt transmise, eu doar achitând pentru livrare.
Viața cu statutul HIV pozitiv
Viața lui Victor s-a schimbat considerabil odată ce și-a acceptat statutul. Aici vorbim despre tratamentul pe care îl ia zilnic. Acesta este vital pentru el, în caz contrar riscă să-și pună atât viața proprie în pericol, cât și a partenerilor săi.
La început de discuții nimănui nu-i spuneam despre statutul meu. În general, această informație nu este relevantă pentru băieții cu care abia încep să discut pe internet. Odată ce, în urma discuțiilor, decidem să facem sex, în acel moment le dezvălui statutul meu. Recent am făcut cunoștință cu un băiat simpatic, ne sărutam și nu puteam să nu-i spun că sunt HIV pozitiv. Când i-am zis, el a reacționat adecvat, era medic.
Victor nu se jenează de statutul său, dar, în același timp, nu consideră oportun să le spună tuturor despre acest lucru. Dacă cineva îi pune direct întrebarea despre statutul său, el îi răspunde. Odată ce nimeni nu-l întreabă, el nu vede motiv să înceapă singur această discuție.
„Nu anunț pe toată lumea că sunt infectat cu HIV. Consider că este o informație intimă, pe care nu toată lumea trebuie să o cunoască. Le spun doar prietenilor în care am încredere. Mă bucur că persoanele apropiate, care cunosc statutul meu, au rămas alături de mine. Am avut și un caz în care un tânăr mi-a mărturisit că, din punct de vedere moral, nu se simte pregătit să întrețină relații sexuale cu mine, chiar dacă urmez terapia. Totuși, el înțelegea că relațiile sexuale cu o persoană HIV pozitivă aflată în terapie sunt mult mai sigure decât cu o persoană considerată sănătoasă.”
„Am fost împreună șase ani.”
Victor a fost într-o relație de șase ani, dintre care mai mult de cinci ani, partenerii făceau sex fără prezervativ. Asta e datorită faptului că Victor era în terapie și nu prezenta risc de infectare pentru iubitul său.
„Partenerul meu a aflat despre statutul meu HIV pozitiv după primul sau al doilea contact sexual, când am folosit prezervativ. A fost cuprins de panică și frică. L-am sunat imediat pe medicul infecționist, ca să-l calmez și să-i cer să intervină în situația noastră. Medicul i-a recomandat să ia pastile similare cu cele din terapia mea, pentru a preveni răspândirea virusului. În primii șase ani de relație, am folosit prezervativ doar în primele șase luni. Ulterior, am întreținut relații sexuale fără prezervativ, eu urmând terapia, iar el nefiind pe niciun tratament.”
„Sunt la fel de sănătos ca și ceilalți.”
Pe parcursul interviului, Victor repeta frecvent aceeași afirmație: „Sunt sănătos”. Această convingere este împărtășită de el și de cercul său de prieteni, însă nu și de familia lui. Victor evită să își informeze părinții despre statutul său, de teamă că reacția lor ar putea fi dificilă în fața unei astfel de informații sensibile.
„Atât eu, cât și prietenii mei, considerăm că părinții nu trebuie să știe despre asta. Acest statut nu mă afectează deloc. Sunt la fel de sănătos ca oricare altă persoană – nu-mi cresc coarne. Am doar o diagnoză suplimentară, nimic mai mult. Părinții mei sunt în vârstă și nu aș vrea ca această veste despre mine să le afecteze sănătatea.”
Cum poți beneficia de terapie?
Terapia anti-HIV este un tratament medicamentos prescris exclusiv de medicul infecționist în baza rezultatelor de laborator. Dacă ești membru al comunității LGBTQ+, te poți adresa la specialiștii din cadrul Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” unde vei putea efectua anonim un test la HV.
Îți vor face un test expres, iar dacă se confirmă statutul pozitiv, atunci te vor îndrepta la un medic infecționist. Apoi, acesta îți va confirma statutul. Îți va propune să urmezi o terapie. Din câte țin minte, ea se prescrie pe trei luni, apoi poate fi prelungită gratuit.
„Sunt prea tânăr ca să mor.”
Victor a realizat că sănătatea sa depinde exclusiv de el, după ce a înțeles că refuzul de a primi tratamentul îl poate costa viața.
Am avut de ales între a lua medicamentele și a trăi ca toată lumea sau a muri. Să mor nu era o opțiune pentru mine, mai ales că sunt încă tânăr. Iau terapia din 2019, care constă în administrarea unei singure pastile cu trei componente. O iau zilnic, la aceeași oră. Dacă luați pastila la ore diferite sau săriți o zi, terapia nu va mai funcționa. Organismul tău poate dezvolta rezistență la tratament, ceea ce înseamnă că încărcătura virală ar putea crește, iar terapia să devină ineficientă.
Recomandări
Victor este un tânăr plin de dorință de viață, care acceptă cu maturitate statutul său. De cinci ani, trăiește fără nicio urmă de respingere față de situația sa și privește înainte cu optimism. A învățat lecții importante și continuă să ducă o viață ca oricare altă persoană. L-am invitat să împărtășească câteva sfaturi atât pentru tinerii gay care nu și-au început încă viața sexuală, cât și pentru cei care au fost diagnosticați cu virusul HIV.
— HIV nu discriminează – poate afecta pe oricine, indiferent de orientarea sexuală. Virusul se poate transmite de la mamă la copil, în timpul actului sexual sau din cauza unor proceduri medicale efectuate cu instrumente nesterilizate.
— Dacă ești gay, poți merge la GDM și efectua un test expres care durează doar câteva minute pentru a verifica starea ta de sănătate. Testul rapid poate indica dacă există suspiciuni de infectare, dar nu oferă rezultate detaliate. Pentru o diagnosticare certă, este necesar să faci analize suplimentare, fie la policlinică, fie la un laborator privat. Este recomandat să repeți testele la fiecare trei luni.
Autor: Vasile Micleușanu. Sursă articol: bangbang.md.