Accesele repetate de furie pot anunța inclusiv boli precum diabetul, hipertiroidismul și demența, dar se pot număra și printre efectele adverse ale anumitor tratamente. Deși, furia e o emoție complet naturală și o reacție firească la situații stresante sau nedreptăți, când crizele devin frecvente, disproporționate sau apar fără un motiv evident, e indicată o discuție cu medicul, recomandă HotNews.
De multe ori însă, persoana în cauză nu realizează că are o problemă cu furia. Preferă să dea vina pe cei din jur sau pe circumstanțe. Când lucrurile scapă de sub control, afectează viața personală, cariera și sănătatea.
Ce declanșează furia
Lista lucrurilor care pot enerva pe oricine e lungă și variată. Unele sunt universale, altele extrem de personale. Dar cercetătorii au identificat câteva categorii majore.
Nedreptatea ocupă primul loc. La fel și sentimentul de neputință; când nu ai control asupra unei situații, frustrarea se transformă rapid în furie. Amenințările, fie că sunt reale sau doar percepute, activează răspunsul de luptă sau fugă din creier. O zonă numită amigdală stimulează hipotalamusul, declanșând eliberarea de hormoni care pregătesc corpul să fugă sau să rămână și să se confrunte cu amenințarea.
Lipsa de respect pentru autoritatea, sentimentele sau proprietatea ta te poate scoate din sărite. La fel și întreruperea din activități importante, când încerci să atingi un obiectiv și cineva sau ceva te împiedică, nivelul de frustrare crește vertiginos.
Lucrurile stresante cotidiene, aparent banale, pot reprezenta picătura care umple paharul. Aici intră traficul aglomerat, plata facturilor și probleme la serviciu. De asemenea pierderea cuiva drag amplifică toate celelalte emoții dificile, făcând furia și mai greu de gestionat.
Accesele de furie, posibile semne de boală
Numeroase afecțiuni și tratamente pot avea accesele de furie ca efect secundar. Și nu e vorba despre simple momente de enervare, ci despre răbufniri violente care apar din senin. Persoanele cu Alzheimer sau demență cu corpi Lewy pot deveni irascibile și violente atunci când nu mai înțeleg ce li se întâmplă sau nu reușesc să se facă înțelese. Episoadele de furie sunt, de multe ori, o reacție la disconfort, frustrare sau durere fizică.
Diabetul, o boală care afectează milioane de oameni, are de asemenea, legătură cu accesele de furie. La început, vestea diagnosticului declanșează revoltă și negare, dar problema are și o componentă biologică. Scăderea bruscă a glicemiei perturbă echilibrul hormonal, iar cortizolul și adrenalina, hormonii care reglează stresul, sunt eliberați în exces. Drept rezultat apar reacții impulsive și accese de furie aparent fără motiv.
Și depresia poate lua forma unei senzații de furie necontrolată. Deși e asociată de obicei cu tristețea și retragerea, la mulți pacienți, în special bărbați, se manifestă prin iritabilitate și agresivitate. Vestea bună e că, în majoritatea cazurilor, tratamentul medicamentos și psihoterapia ajută la reglarea stării emoționale și la dispariția acestor episoade.
Medicamentele care te fac agresiv
Benzodiazepinele, prescrise frecvent pentru anxietate, atacuri de panică, stres post-traumatic sau insomnie, pot declanșa reacții paradoxale. În loc să calmeze, provoacă agitație și accese de furie, mai ales la persoanele predispuse la impulsivitate. Deși sigure în majoritatea cazurilor, aceste medicamente necesită monitorizare atentă atunci când sunt administrate pe termen lung.
Statinele, folosite pentru scăderea colesterolului, au fost asociate în unele cercetări cu schimbări de dispoziție și agresivitate. O posibilă explicație ar fi că nivelul scăzut de colesterol reduce și cantitatea de serotonină (hormonul fericirii) din organism, iar rezultatul poate fi iritabilitatea accentuată, neliniștea sau tendința spre depresie. Și medicamentele anticonvulsive, administrate copiilor cu epilepsie, pot produce reacții similare. Părinții observă uneori schimbări bruște de comportament, dificultăți de control emoțional sau furie inexplicabilă. În aceste cazuri, ajustarea dozei sau schimbarea tratamentului poate fi de ajutor.
Hormonii schimbă temperamentul
Dezechilibrele hormonale pot schimba starea emoțională și pot duce, uneori, la izbucniri greu de controlat.
În cazul femeilor, variațiile din timpul ciclului menstrual afectează producția de serotonină, substanța care reglează starea de spirit. Pentru unele, aceste fluctuații aduc iritabilitate sau tristețe ușoară. Pentru altele, pot duce la tulburare disforică premenstruală (TDPM), o formă severă de sindrom premenstrual marcată prin furie, anxietate și epuizare. Scăderea estrogenului și progesteronului înainte de menstruație perturbă echilibrul neurochimic, mecanism întâlnit și în schimbările de dispoziție din timpul menopauzei.
Și hipertiroidismul poate afecta comportamentul. Când tiroida produce prea mulți hormoni, metabolismul accelerează, iar persoana devine agitată, tensionată și mai ușor de enervat. Boala este frecvent confundată cu anxietatea, dar se tratează eficient odată ce diagnosticul este stabilit.
Boli neurologice
Accidentele vasculare cerebrale pot deteriora fizic creierul. Dacă apar în zona responsabilă pentru emoții, pot duce la schimbări comportamentale precum iritabilitate crescută. E o reacție tipică după un eveniment atât de traumatizant. Epilepsia are și ea consecințe asupra echilibrului emoțional. Crizele repetate modifică activitatea electrică a creierului și pot fi urmate, în cazuri rare, de episoade de furie. În plus, viața cu această boală vine adesea cu anxietate, depresie și teamă de stigmatizare, lucru care accentuează reacțiile emoționale.
Uneori, problemele apar în afara creierului, dar ajung să îl afecteze. În insuficiența hepatică, ficatul nu mai filtrează eficient toxinele, iar acestea pot ajunge la creier, provocând encefalopatie hepatică, o tulburare care modifică personalitatea și scade controlul emoțiilor.
Boala Wilson, o afecțiune genetică rară, are efecte asemănătoare. Excesul de cupru acumulat în ficat și în creier poate leza lobul frontal, regiunea care gestionează comportamentul și deciziile. Drept rezultat, pot apărea reacții violente sau modificări bruște de dispoziție.
Tulburări psihice care pot declanșa furia
Unele tulburări mintale afectează controlul impulsurilor și modul în care oamenii reacționează la stres sau frustrare.
Tulburarea explozivă intermitentă (TIE) se manifestă prin izbucniri bruște de agresivitate verbală sau fizică, fără avertisment. Episoadele durează puțin, dar sunt intense, iar după ce se încheie, apar deseori vinovăția și rușinea.
În cazul ADHD-ului, s-a demonstrat că impulsivitatea și dificultățile de concentrare pot cauza irascibilitate și reacții exagerate. Furia apare de regulă atunci când persoana se simte blocată sau neînțeleasă. Tulburarea bipolară alternează între episoade de depresie și stări de manie. În perioadele maniacale, crește riscul de reacții violente și comportamente necontrolate. La persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), frustrarea legată de gândurile repetitive sau de imposibilitatea de a îndeplini anumite ritualuri poate duce la episoade de furie.
În tulburările din spectrul autist, reacțiile de mânie pot apărea în urma stresului, a zgomotelor puternice sau a schimbărilor bruște de rutină. Dificultatea de a exprima disconfortul prin cuvinte face ca aceste episoade să pară bruște, dar ele au aproape întotdeauna un declanșator clar.
Substanțele elimină inhibițiile
Alcoolul și drogurile modifică felul în care creierul procesează emoțiile și controlează impulsurile. Inhibițiile scad, reacțiile devin mai rapide și mai puțin filtrate. Rezultatul poate fi o explozie de furie sau comportamente agresive care, în mod normal, nu ar fi apărut. Datele Institutului Național pentru Abuzul de Alcool și Alcoolism din SUA arată că aproximativ 15% dintre jafuri, 26% dintre agresiuni și 37% dintre abuzurile sexuale sunt comise de persoane aflate sub influența alcoolului.
Explicația e neurologică. Alcoolul și alte substanțe afectează sistemele care reglează autocontrolul și reacțiile emoționale. Când aceste mecanisme sunt dereglate, furia iese la suprafață fără frâne, transformând o emoție firească într-un comportament periculos.
Mediul în care ai crescut contează
Felul în care un adult își exprimă furia se conturează încă din primii ani de viață, sub influența mediului familial. Cei care au trăit într-un climat tensionat, unde furia era exprimată prin țipete, pedepse sau agresivitate, pot ajunge să reproducă același tipar la maturitate. Pentru alții, exprimarea emoțiilor era interzisă, așa că au învățat să-și ascundă frustrarea, până când aceasta se transformă în izbucniri neașteptate.
Lipsa unui exemplu sănătos de gestionare a conflictelor îi poate face pe adulți să confunde furia cu slăbiciunea sau, dimpotrivă, cu puterea. În realitate, e doar un semnal că nevoile și limitele proprii nu sunt înțelese sau respectate.
Consecințele furiei necontrolate
Furia constantă poate avea urmări grave. Oricât ai încerca să îți reprimi sentimentele, ele pot duce în cele din urmă la explozii care îți pot face rău ție sau altora. Potrivit studiilor, furia necontrolată are un efect distructiv atât asupra stării fizice, cât și mentale.
Furia reprimată sau gestionată prost duce la stres crescut, declanșând eliberarea de hormoni precum cortizolul, adrenalina și norepinefrina. Consecința e creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, împreună cu alte schimbări fiziologice.
Expunerea prelungită și repetată la aceste schimbări fizice poate avea efecte de durată asupra sănătății. Studiile au scos la iveală că unele dintre efectele furiei constante includ un risc crescut de anxietate, probleme cardiovasculare, depresie, diabet, hipertensiune arterială, dificultăți de somn și probleme gastrice.