Într-o epocă în care fiecare minut de liniște pare un lux pentru tinerii părinți, telefonul mobil devine adesea „dădaca digitală” perfectă. Ecranul e ascultător și mereu gata să distragă copilul cu sunete și culori. Dar cât costă, de fapt, această liniște?
„Una dintre problemele frecvente ale copilăriei moderne este utilizarea excesivă a gadgeturilor – telefoane, tablete, televizoare. Deși ele sunt produse ale progresului tehnologic, ele pot afecta negativ dezvoltarea psihică a copilului, mai ales în primii ani de viață. Copilul mic nu depune niciun efort în a primi informația de pe ecran – imaginea este ușor de procesat. În schimb, vorbirea, jocul, interacțiunea socială – toate necesită efort. Astfel, atenția, imaginația și limbajul se dezvoltă deficitar”, constată Adrian Rotari, medic pediatru neurolog la Institutul Mamei și Copilului.
Ce spun cercetătorii? Adevărul dincolo de mituri
Un studiu făcut în 2023 de Universitatea Națională din Singapore a analizat cum afectează telefoanele creierul copiilor foarte mici. Cercetarea s-a bazat pe 506 copii și a arătat că bebelușii care stau mult timp în fața ecranelor ajung până la vârsta de 9 ani să aibă schimbări în felul în care le funcționează creierul. Aceste schimbări au fost observate cu ajutorul unei metode speciale de electroencefalogramă (EEG), care măsoară activitatea creierului. Concluzia studiului a fost fără echivoc: folosirea ecranelor de la vârste foarte fragede încetinește dezvoltarea creierului și poate afecta atenția și gândirea pe termen lung.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a fost clară încă din 2023: zero timp de ecran pentru copiii sub 2 ani; maximum o oră pe zi pentru copiii între 2 și 5 ani. Aceleași recomandări sunt susținute și de Academia Americană de Pediatrie (AAP), care sugerează introducerea tehnologiei doar după stabilirea unor rutine sănătoase: joc liber, somn de calitate și interacțiune directă cu părinții.
Copilărie fără ecrane: alegerea conștientă a unei mame din Chișinău
Într-o eră în care telefoanele și tabletele devin „dădace digitale”, există părinți care aleg să reziste tentației. Este și cazul Laurei, o mamă din Chișinău, care a decis să-și crească copilul departe de ecrane în primii săi ani de viață.
„Din momentul în care am aflat că voi deveni mamă, unul dintre aspectele maternității pe care le-am analizat a fost dezvoltarea armonioasă a copilului meu, în special în raport cu expunerea la ecrane. Înțelegeam că este o parte inevitabilă, însă mi-am propus ca obiectiv să-mi cresc copilul cu o expunere cât mai redusă la ecran”, relatează Laura.
Pentru tânăra mamă, informarea a fost esențială. A urmat sfaturile experților și s-a documentat despre riscurile utilizării tehnologiei în primii ani de viață. „Citeam diferite articole și urmăream diverse materiale video realizate de medici neurologi, care atenționau părinții în legătură cu riscurile pe care le poate avea utilizarea telefonului asupra dezvoltării copilului”, povestește Laura.
Această decizie nu a fost întotdeauna ușoară. Deși momentele de oboseală sau nevoia de liniște temporară ar fi putut justifica folosirea telefonului, Laura a căutat soluții alternative.
„Până la vârsta de 2 ani, copilul meu nu a fost expus deloc la ecrane – nici la televizor, nici la telefon. Deși în unele situații, cum ar fi drumurile mai lungi sau vizitele în magazine, eram tentată să-i dau telefonul în mână, am ales mereu alte soluții. Cărțile ne-au fost de mare ajutor. Oriunde mergeam – chiar și la medic – aveam mereu cu noi cărți și jucării. Îi citeam, îi povesteam ce este în imagini și discutam împreună despre tot ce vede. Pentru că se plictisea repede de aceleași cărți, cumpăram altele noi”, își amintește Laura.
Astăzi, copilul ei este în continuare foarte puțin expus la ecrane, chiar dacă are 3 ani și jumătate. „Acum, fetița mea are 3 ani și jumătate. Folosește telefonul foarte rar, doar în situațiile, de exemplu, când suntem într-un magazin și durează peste răbdarea ei sau când nu are o altă activitate la îndemână și știe deja că are voie să urmărească un desen animat.”
Medicul explică: „Primul an de viață este esențial”
Adrian Rotari, medic pediatru neurolog la Institutul Mamei și Copilului, explică fazele dezvoltării copilului şi cum ar trebui să acţioneze părinţii. „În dezvoltarea sa, copilul trece prin trei perioade majore de criză psihică. Prima perioadă are loc între 1,5 ani și aproximativ 4–5 ani la băieți și poate dura până la 6 ani la fete. A doua perioadă e între 6 și 8–9 ani (până la 10 ani la băieți), iar a treia perioadă este cea a pubertății, care începe în jurul vârstei de 10–11 ani la fete și 12 ani la băieți, și se poate extinde până la 16–18 ani, în funcție de particularitățile individuale. Fiecare dintre aceste perioade are caracteristici specifice și legi proprii de dezvoltare”, remarcă specialistul.
Primul an de viață este esențial. În această etapă se pun bazele atât ale dezvoltării psihice, cât și ale dezvoltării motorii. Cu cât copilul începe mai devreme să se miște independent, cu atât este mai favorabilă dezvoltarea psihică.
Tot în primul an de viață, se formează bazele activităților psihice superioare, cum ar fi:
- conștientizarea;
- atenția;
- memoria;
- percepția;
- gândirea;
- imaginația;
- vorbirea.
„În această perioadă, relația emoțională cu părinții este fundamentală. Copilul percepe lumea nu prin logică sau raționament abstract, ci prin emoții. Părinții, fiind cele mai apropiate figuri, transmit copiilor comportamente, reacții și stări care sunt preluate emoțional”, punctează medicul Adrian Rotari.
„Una dintre problemele frecvente ale copilăriei moderne este utilizarea excesivă a gadgeturilor – telefoane, tablete, televizoare. Deși ele sunt produse ale progresului tehnologic, ele pot afecta negativ dezvoltarea psihică a copilului, mai ales în primii ani de viață. Copilul mic nu depune niciun efort în a primi informația de pe ecran – imaginea este ușor de procesat. În schimb, vorbirea, jocul, interacțiunea socială – toate necesită efort. Astfel, atenția, imaginația și limbajul se dezvoltă deficitar”, constată medicul.
Specialistul susține că, în această perioadă, mulți părinți observă la copiii lor unele semne cum ar fi: întârzierea în vorbire, deficitul de atenție, hiperexcitabilitatea emoțională, vocabularul sărac și limbajul concret, lipsa imaginației și a gândirii comparative. „Acești copii pot părea „altfel”, dar nu este vorba despre o patologie reală, ci despre o întârziere funcțională indusă de mediu, adesea reversibilă”, spune Adrian Rotari.
„În prima criză psihică, copilul nu are percepție logică a realității. El reacționează emoțional și poate manifesta comportamente precum plânsul isteric, trântitul pe jos, lovirea cu picioarele sau capul. Acestea nu sunt semne de boală psihică, ci reacții emoționale necontrolate ale unui copil sănătos care nu înțelege încă regulile lumii sociale”, constată medicul pediatru neurolog.
O mare parte a dificultăților apare din lipsa de implicare a părinților, fie din cauza lipsei de timp, fie din lipsa cunoștințelor necesare. Este o tendință globală, dar în R. Moldova ea se resimte și mai acut, remarcă doctorul. „În fața unei crize de comportament, mulți părinți apelează la gadgeturi ca mijloc de calmare. Acesta este un reflex greșit, care duce la dependență și la accentuarea problemelor”, punctează acesta.
Ce e de făcut?
Tratamentul medicamentos (dacă este necesar) are rol suplimentar – de exemplu, pentru a reduce excitabilitatea sau pentru a stimula procesele psihice.
„Cheia tratamentului o reprezintă părinții și modul în care se implică în educația copilului. Vorbiţi cu copilul, adresați-i întrebări cât mai diverse. Răspundeţi la întrebările lui. Da, asta e greu, dar e copilul dumneavoastră. Grădiniţa este locul unde copilul se maturizează; el învaţă că educatoarea nu este mama şi el trebuie să se controleze atât emoţional, cât şi comportamental. Este important de știut că majoritatea acestor dificultăți sunt corectabile, cu condiția ca părinții să limiteze folosirea gadgeturilor, să petreacă timp de calitate cu copiii, să încurajeze comunicarea, jocul, explorarea și interacțiunea socială”, punctează medicul Adrian Rotari.
Dumitru Paniș, stagiar ZdG