Bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar atacă propriile țesuturi ale organismului, ducând la afecțiuni precum tiroidita Hashimoto, diabetul de tip I, bolile inflamatorii intestinale, tulburările hematologice și psoriazisul, care necesită diagnostic atent și tratament pe termen lung pentru a fi ținute sub control. HotNews detaliază cum se manifestă unele tipuri de boli autoimune, potețialele lor cauze și metodele prin care pot fi ținute sub control.
Tiroidita Hashimoto
Tiroidita Hashimoto este una dintre cele mai frecvente afecțiuni autoimune și apare atunci când sistemul imunitar atacă în mod eronat glanda tiroidă. Glanda tiroidă, responsabilă pentru reglarea metabolismului, începe să funcționeze mai puțin eficient din cauza distrugerii progresive a țesuturilor. În timp, acest proces poate duce la hipotiroidism, o tulburare în care organismul nu produce suficienți hormoni tiroidieni, ceea ce se poate manifesta prin oboseală, creștere în greutate, sensibilitate la frig și depresie.
Diagnosticarea tiroiditei Hashimoto se face prin analize de sânge care măsoară nivelurile hormonilor tiroidieni și prezența anticorpilor specifici. Tratamentul constă, de obicei, în administrarea hormonilor tiroidieni de substituție pentru a compensa deficitul, permițând astfel pacientului să își mențină funcțiile metabolice normale. Această afecțiune este cronică, dar cu tratament adecvat, simptomele pot fi gestionate eficient.
Diabetul de tip I
În diabetul insulino-dependent se presupune că există și o implicare a mecanismului autoimun, atât umoral (anticorpii), cât și celular, ceea ce determină distrugerea celulelor pancreatice beta și, în consecință, producerea unei cantităţi insuficiente de insulină în pancreas. Poate să apară la orice vârstă, dar în special la copii şi adulţi tineri.
Pentru a gestiona diabetul de tip I, pacienții trebuie să-și administreze insulină zilnic, fie prin injecții, fie prin pompe de insulină. Pe lângă insulină, este esențială monitorizarea constantă a glicemiei și adoptarea unui stil de viață sănătos, inclusiv o alimentație echilibrată și exerciții fizice regulate. Diabetul de tip I nu are vindecare, însă cu un management adecvat, pacienții pot trăi o viață normală și activă.
Boli autoimune intestinale
Boala Crohn
Boala Crohn este o boală inflamatorie a intestinului cu mecanism autoimun, în care apar zone de inflamație care apoi se fibrozează, se cicatrizează. Acest proces duce la deformări grave ale intestinului, cu dereglarea tranzitului și dureri foarte mari.
Pacienții se confruntă adesea cu dureri abdominale severe, diaree cronică, oboseală și scădere în greutate. În timp, boala Crohn poate crea complicații, cum ar fi fistulele, abcesele sau stricturile, care pot necesita intervenții chirurgicale.
Tratamentul bolii include medicamente antiinflamatorii, imunosupresoare și, în unele cazuri, operații pentru a înlătura porțiunile afectate ale intestinului. Deși nu există o vindecare definitivă, terapia poate ajuta la controlul simptomelor și la menținerea remisiunii pe termen lung.
Colita ulcerativă sau ulcero-hemoragică
Este, de asemenea, o boală inflamatorie intestinală. Aceasta afectează, mai frecvent, porțiunile terminale ale intestinului gros și se caracterizează prin apariția unor cheaguri de sânge la nivelul vaselor de sânge de la nivelul mucoasei intestinale.
Ca urmare, nu se mai irigă cu sânge această mucoasă este distrusă (necrozată) și eliminată sub formă de scaune cu sânge.
Pierderea de sânge în cazurile grave poate fi foarte mare și poate pune în pericol viața pacientului. Ca și în cazul tuturor bolilor autoimune, și în aceste cazuri pot să fie afectate și alte organe și sisteme.
Bolile autoimune hematologice
Anemia hemolitică
Anemia hemolitică este o afecțiune autoimună în care celulele roșii din sânge sunt distruse prematur de către anticorpi, într-un ritm mai rapid decât poate organismul să le producă. Această distrugere excesivă duce la scăderea numărului de celule roșii și la apariția anemiei. Pacienții cu această afecțiune pot experimenta simptome precum oboseală intensă, slăbiciune, dificultăți de respirație și, în unele cazuri, îngălbenirea pielii (icter) din cauza creșterii nivelului de bilirubină, un produs rezultat din degradarea hematiilor.
Tratamentul pentru anemia hemolitică poate include medicamente imunosupresoare care reduc activitatea autoimună și încetinesc distrugerea celulelor roșii. În cazuri severe, poate fi necesară îndepărtarea splinei (splenectomie), deoarece acest organ este principalul loc în care are loc distrugerea hematiilor. Terapia este personalizată în funcție de severitatea simptomelor și de viteza de distrugere a celulelor sanguine.
Purpura trombocitopenică idiopatică
Purpura trombocitopenică idiopatică (PTI) este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă și distruge trombocitele, celulele din sânge responsabile de coagulare. Scăderea numărului de trombocite duce la dificultăți în oprirea sângerărilor, provocând apariția spontană a vânătăilor pe piele și a sângerărilor nazale sau gingivale. PTI poate afecta atât copiii, cât și adulții tineri, evoluând fie brusc, fie pe termen lung.
Boala poate avea un caracter acut, în special la copii, unde se poate rezolva spontan în câteva luni, sau poate deveni cronică, în special la adulți. Tratamentul se bazează pe administrarea de medicamente care inhibă distrugerea trombocitelor, cum ar fi corticosteroizii sau imunoglobulinele. În cazuri severe sau rezistente la tratament, poate fi luată în considerare splenectomia pentru a preveni distrugerea trombocitelor.
Boli autoimune de piele
Pielea este, de regulă, prima afectată de către o boală autoimună. Există însă şi boli autoimune care afectează numai pielea, cum ar fi psoriazisul.
Ce este psoriazisul
Psoriazisul este o boală cronică inflamatorie a pielii, caracterizată prin apariția unor leziuni roșii acoperite de scuame albe-argintii. Afecțiunea apare frecvent în zone precum coatele, genunchii, scalpul și partea inferioară a spatelui, dar poate apărea oriunde pe corp. Psoriazisul nu este contagios și are o evoluție imprevizibilă, alternând perioade de remisiune cu episoade de exacerbare. Factorii de risc care pot declanșa sau agrava boala includ stresul, infecțiile, traumele pielii și anumite medicamente.
Procesul de producere normală a celulelor de piele, care durează de regulă o lună, este accelerat la numai câteva zile, astfel încât pielea „moartă”, care nu se mai poate descuama, în mod normal, dă naştere unor plăci cicatrizate.
Există mai multe tipuri de psoriazis, cel mai comun fiind psoriazisul vulgar (în plăci), dar forme mai rare includ psoriazisul gutos, inversat și pustulos. Boala poate afecta și unghiile, provocând decolorarea și deformarea acestora, sau articulațiile, ducând la o formă inflamatorie numită artrită psoriazică. Deși nu are un tratament curativ, gestionarea psoriazisului implică terapii topice, fototerapie și medicamente sistemice care pot reduce simptomele și frecvența recidivelor.