Vitamina B12 ar putea fi cheia pentru ameliorarea pancreatitei acute, nu prin reducerea inflamației, ci prin îmbunătățirea producției de energie în celulele pancreatice. Oamenii de știință au descoperit un aliat surprinzător în lupta împotriva pancreatitei acute. Prin analize genetice și experimente pe modele murine, cercetătorii au demonstrat că nivelurile mai ridicate de vitamina B12 pot reduce semnificativ severitatea acestei afecțiuni adesea letale, arată Scitechdaily.
Pancreatita acută este o afecțiune gastrointestinală severă care poate afecta persoane de toate vârstele și reprezintă una dintre principalele cauze ale internărilor în spitale la nivel mondial. Aproximativ 1 din 5 pacienți dezvoltă forme moderate sau severe ale bolii, asociate cu rate ridicate de mortalitate și dizabilitate pe termen lung.
Chiar și cei care supraviețuiesc se confruntă adesea cu complicații persistente care le reduc semnificativ calitatea vieții. În ciuda impactului său, nu există încă un consens clar privind cea mai eficientă metodă de tratament pentru pancreatita acută. Există o nevoie urgentă de medicamente care să prevină deteriorarea timpurie a pancreasului.
O echipă de cercetare condusă de dr. Chuanwen Fan, de la Spitalul Nr. 4 din Vestul Chinei, Universitatea Sichuan, și Universitatea Linköping din Suedia, a realizat un studiu sub supravegherea prof. dr. Xianming Mo de la Spitalul Universitar din Vestul Chinei. Scopul lor a fost de a explora dacă vitamina B12 ar putea preveni sau reduce severitatea pancreatitei acute, folosind atât date genetice umane, cât și modele animale.
Cercetătorii au început prin analizarea unor studii de asociere la scară largă (GWAS), pentru a identifica legături genetice cu pancreatita. Ulterior, au utilizat randomizarea mendeliană – o metodă care valorifică variațiile genetice pentru a studia efectele unor nutrienți specifici – pentru a examina dacă nutrienții implicați în metabolismul cu un singur carbon sunt asociați cu riscul de pancreatită. Rezultatele au arătat o asociere puternică între nivelurile mai ridicate de vitamina B12 din sânge și un risc mai scăzut de a dezvolta diverse forme de pancreatită.
În etapa următoare, echipa a evaluat dacă vitamina B12 prezintă efecte protectoare și terapeutice folosind modele experimentale de pancreatită la șoareci lipsiți de gena CD320 – esențială pentru absorbția vitaminei B12. În studiu au fost folosite două modele distincte de pancreatită: unul pentru observarea reacțiilor timpurii de afectare pancreatică, iar celălalt pentru urmărirea progresiei patologice a pancreatitei acute.
Rezultatele au arătat că vitamina B12 protejează direct celulele acinare împotriva necrozei în stadiile incipiente ale pancreatitei acute și reduce infiltrarea limfocitelor T.
Totodată, prin creșterea artificială a nivelurilor serice de B12 înainte și după inducerea pancreatitei, s-a redus nu doar severitatea afecțiunii, ci s-a stimulat și repararea țesutului pancreatic după leziune.
Interesant este că, deși vitamina B12 este cunoscută pentru rolul său în metabolismul cu un singur carbon, efectele sale protectoare în pancreatită nu s-au manifestat prin reducerea nivelurilor de homocisteină sau prin căile glutationului (GSH), așa cum se presupunea anterior. În schimb, s-a constatat că vitamina B12 sporește producția de ATP în țesutul pancreatic, reducând astfel necroza celulelor acinare și prevenind progresia bolii.
Suplimentarea cu ATP la șoarecii deficienți în CD320 a redus, de asemenea, leziunile pancreatice, susținând în continuare ipoteza că efectele protectoare ale vitaminei B12 rezultă din îmbunătățirea furnizării de energie celulară, și nu din reglarea stresului oxidativ.