Nevoia de control se conturează în mod natural, în fiecare dintre noi, într-o manieră mai mult sau mai puțin puternică, încă de la începutul vieții. Desigur, să ai controlul vieții tale îți conferă o stare de bine și de siguranță care dă naștere unei seninătăți spre care tindem cu toții. Însă să cultivi, conștient sau inconștient, nevoia de control, înseamnă să te lași dominat de comportamente nesănătoase, nefaste atât ție cât și relațiilor tale, scrie SmartLiving.
Cum apare nevoia de control
Nevoia de control îi determină pe oameni să apeleze la stimuli externi pentru a găsi lucruri pe care le pot controla. Aceștia se pot simți constrânși să controleze minuțios și să coordoneze acțiunile și comportamentele celorlalți sau să mențină reguli rigide privind rutina, dieta sau curățenia și ordinea.
De exemplu, unele persoane care au fost abuzate fizic sau psihologic ajung să aplice durere persoanelor dragi din viața lor, sub formă de umilință, izolare, restricții sau agresiuni de orice natură deoarece ele însele suferă, deși această durere este adesea suprimată și necunoscută.
Nevoia de control este strâns legată de experiențe de viață traumatice și abuzive, anxietate insuportabilă, stimă de sine scăzută, lipsă de încredere în cei din jur, dorința de perfecțiune corelată cu teama de eșec, și, bineînțeles, o teamă de a experimenta emoții puternice ce ar conduce către o posibilă experiență dureroasă.
Semne că manifești nevoia de a control
Majoritatea emoțiilor neplăcute care ne presară viața (nesiguranța, furia, gelozia, invidia, etc) sunt declanșate de o pierdere sau o lipsă de control. Am putea spune că momentele emotive cele mai dificile de trăit sunt cele în care controlul nostru este amenințat de un factor exterior pe care nu mai sperăm să-l stăpânim. Apare atunci un sentiment de panică și nevoia de control pornind din pierderea sau teama pierderii lui.
Câteva din semnele subtile ale manifestării tendinței de control sunt: acordarea sau căutarea atenției mai mult decât de obicei, amenințarea cu ultimatumuri, încercarea de a umili atunci când lucrurile nu merg în direcția dorită sau chiar ironia, ca formă deghizată ce stă la baza criticii în prezența familiei sau a celor dragi.
Tot control este dorința de a te „asigura” constant că cei apropiați ție sunt „în regulă”. Practic, este o delegare a sarcinii de a-ți diminua propria anxietate și disconfortul produs de ea.
Persoana cu o nevoie de control exagerată are ferma convingere că este singura capabilă să-și cunoască adevărata valoare sau că singurul mod de a se asigura că totul va fi ok este să se implice personal în fiecare detaliu. Tocmai de aceea, oamenii devin repede obsedați de dorința de a avea mereu situația sub control, dar și de a avea întotdeauna dreptate.
Cum gestionăm eficient nevoia de control
O persoană condusă de nevoia de control ajunge dificil de tolerat de către ceilalți. Oamenii care se confruntă cu această nevoie sunt prizonierii unui sistem de apărare ineficient care le afectează calitatea vieții. Motivul pentru care persistă în astfel de comportamente provine din dificultatea de a se confrunta și de a-și tolera starea de anxietate care apare atunci când se confruntă cu necunoscutul, imprevizibilul sau lipsa de suficiente informați.
Dacă manifestarea comportamentelor ce decurg din nevoia de control duce la o scădere pe moment a anxietății, în timp se ajunge la epuizarea resurselor, la stres cronic și chiar la anxietate generalizată.
Cei care ajung și la abuzuri din teama pierderii controlului, reproduc un model învățat, poate din copilăria mică, model care duce la destrămarea relațiilor și producerea vătămărilor și traumelor celor din jur. Odată cu pierderea relațiilor, persoana ajunge să se confrunte cu cele mai mari frici, controlul dispare, iar în mijlocul valului de anxietate și teamă, concluzia nocivă poate fi „trebuia să controlez și mai mult”.
În funcție de amploarea manifestării acestei nevoi (și resimțirii ei) un prim punct de pornire este lucrul cu stările de anxietate care generează nevoia de control. Acceptarea greșelilor, a imprevizibilului, a necunoscutului, recunoașterea neputinței (și a firescului ei), a failibilității umane sunt zone accesibile și gesionabile cu ajutorul psihoterapiei.
Este util ca persoana să învețe să își remodeleze gândurile care întrețin anxietatea și să învețe că astfel de lucruri stau în controlul său, nu exteriorul. Psihoterapia este calea eficientă de găsire a soluțiilor pentru schimbarea nu doar a comportamentelor ci și a factorilor care le generează și întrețin.