Criza de vârstă la persoanele în etate reprezintă o perioadă dificilă, care se manifestă printr-o serie de simptome emoționale și comportamentale. Aceasta poate duce la sentimente de tristețe, anxietate și izolare, dar poate fi depășită prin implicarea în activități sociale și menținerea unui stil de viață activ. „Izolarea socială poate avea efecte devastatoare, crescând riscul de depresie, declin cognitiv și alte probleme de sănătate. Este important ca vârstnicii să fie implicați activ în comunitate și să-și păstreze o rețea socială solidă. Mai mult decât atât, familia joacă un rol esențial în sprijinirea pensionarilor”, susține psihoterapeuta Inga Platon.
Fiecare vârstă vine cu provocările și bucuriile sale, cu momente care pot influența în mod semnificativ dezvoltarea emoțională a unei persoane. Pe parcursul întregii vieți omul trece prin crize care, deși dureroase, sunt și oportunități de creștere personală. În tinerețe, omul se află într-o continuă căutare de sens și identitate. Aceasta este o perioadă de explorare și de formare a relațiilor. La vârsta adultă, omul se confruntă cu responsabilitățile și așteptările sociale – carieră, familie, copii, pe când bătrânețea este o perioadă de reflecție asupra vieții trăite.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) clasifică bătrânețea pe baza etapelor de vârstă, având în vedere că procesul de îmbătrânire este unul gradual și diferă între indivizi. Astfel, OMS clasifică bătrânețea în:
- persoane de vârstă mijlocie (45-59 de ani). Acest interval este considerat perioada de tranziție spre bătrânețe, când pot apărea primele semne ale procesului de îmbătrânire.
- persoane vârstnice sau de vârstă înaintată (60-74 de ani). Este etapa considerată începutul bătrâneții, caracterizată de modificări fizice, psihologice și sociale. În această perioadă mulți își finalizează cariera profesională și fac tranziția spre pensionare.
- persoane în vârstă (75-89 de ani). Această etapă este asociată cu o îmbătrânire mai avansată, când pot apărea mai frecvent probleme de sănătate, dar și nevoia de sprijin social și familial.
- persoane foarte vârstnice sau longevive (90+ ani). Este etapa longevivă, caracterizată de o fragilitate crescută, dar și de potențiale provocări legate de sănătate și autonomie.
„Pensionarea are un impact psihologic major, în special asupra celor care și-au identificat valoarea personală prin muncă”
Criza de vârstă la persoanele în etate este o etapă complexă în care acestea se confruntă deseori cu întrebări legate de sensul vieții, simțind nevoia de a-și analiza reușitele personale sau de a regreta visurile neîndeplinite. Apare, de obicei, în jurul vârstei de 60-70 de ani, însă acest aspect este individual totuși, putând să difere de la țară la țară, fiind în corelație cu speranța de viață și politicile sociale, nivelul de trai al fiecărui stat în parte. Dar, de obicei, coincide cu tranzițiile majore, precum pensionarea.
„Criza de vârstă este un fenomen psihologic și emoțional care poate apărea la persoanele în etate, reprezentând o etapă în care acestea își reevaluează viața, realizările și viitorul. Această criză poate fi declanșată de diverse evenimente, precum pensionarea, pierderea rolului social activ sau schimbările fizice și de sănătate”, explică psihoterapeuta Inga Platon.
Specialista susține că există mai mulți factori care pot cauza fenomenul psihologic și emoțional pe care îl trăiesc unele persoanele în etate. Cauzele principale sunt:
- Schimbarea rolurilor sociale: pierderea statutului profesional și reducerea interacțiunilor sociale.
- Temerile privind sănătatea și mortalitatea: conștientizarea vulnerabilității și fragilității.
- Izolarea socială: reducerea cercului de prieteni sau pierderea partenerului de viață.
- Schimbările în dinamica familială: independența copiilor sau percepția că nu mai sunt la fel de necesari.
Criza de vârstă se manifestă printr-o serie de simptome emoționale și comportamentale. Printre semnele emoționale se enumeră tristețea, anxietatea, sentimentul de inutilitate, iritabilitatea, frica de viitor. Totodată, sunt și câțiva indicatori comportamentali, printre care retragerea din activitățile sociale, dificultățile de concentrare, apatia, lipsa de motivație. „Criza de vârstă poate varia între bărbați și femei”, susține psihoterapeuta. La bărbați, dificultățile sunt adesea legate de pierderea statutului profesional și a sentimentului de furnizor principal. La femei însă, anxietatea poate fi asociată cu schimbările fizice cauzate de îmbătrânire sau menopauză, dar și cu golul emoțional cauzat de plecarea copiilor.
Inga Platon menționează că persoanele în etate se confruntă cu temeri legate de sănătate, singurătate și lipsa unui scop. „Emoțiile frecvente includ regretul, dorul de vremurile trecute, dar și speranța pentru un viitor mai activ dacă sunt sprijiniți corespunzător. Semnele depresiei sunt apatia, pierderea interesului pentru activități, insomnie sau somn excesiv și sentimentul de inutilitate”, spune aceasta.
„Pensionarea are un impact psihologic major, în special asupra celor care și-au identificat valoarea personală prin muncă. Mulți vârstnici se simt inutili sau marginalizați, pierzând un scop clar al vieții. Această stare poate fi depășită prin implicarea în activități de voluntariat, hobby-uri sau învățarea unor abilități noi”, explică specialista.
De asemenea, cei care aleg să se implice în activități post-pensionare manifestă o stare psihologică mai bună, fiind mai optimiști și activi. În schimb, retragerea totală poate duce la izolare socială, depresie și scăderea calității vieții.
„Izolarea socială poate avea efecte devastatoare, crescând riscul de depresie, declin cognitiv și alte probleme de sănătate. Este important ca vârstnicii să fie implicați activ în comunitate și să-și păstreze o rețea socială solidă. Mai mult decât atât, familia joacă un rol esențial în sprijinirea pensionarilor. Încurajarea lor să participe la activități sociale și menținerea unei comunicări constante sunt aspecte esențiale pentru prevenirea izolării”, menționează Inga Platon.
„Lipsa resurselor financiare pentru medicamente și tratamente îi afectează pe mulți vârstnici”
Persoanele în etate din R. Moldova se confruntă cu multiple provocări sociale, economice și de sănătate. Sărăcia și insecuritatea economică este una dintre principalele probleme. „Majoritatea pensionarilor primesc pensii care nu acoperă necesitățile de bază, ceea ce îi expune riscului de sărăcie extremă. Mulți vârstnici nu dispun de resurse economice suplimentare, ceea ce le reduce capacitatea de a face față unor situații neprevăzute, cum ar fi problemele medicale sau costurile locuinței”, explică psihoterapeuta. O altă problemă este izolarea socială și singurătatea, apărută din cauza migrației masive a tinerilor în străinătate – multe persoane în etate trăiesc singure, fără sprijin familial. De asemenea, accesul limitat la servicii de sănătate și îngrijire este o provocare pentru vârstnici. „Sistemul de sănătate public este subfinanțat, iar accesul la servicii de calitate este limitat, mai ales în mediul rural. Lipsa resurselor financiare pentru medicamente și tratamente îi afectează pe mulți vârstnici. Bolile cronice netratate, cum ar fi hipertensiunea, diabetul sau bolile cardiovasculare, sunt frecvente. Riscul de depresie și alte tulburări mintale este crescut, mai ales în contextul izolării sociale”, explică Inga Platon.
„Mulți vârstnici trăiesc în condiții precare, mai ales în mediul rural, fără acces la utilități de bază precum încălzirea sau apa potabilă. Deși există inițiative precum cantinele sociale sau serviciile de îngrijire la domiciliu, acestea nu sunt suficiente pentru a acoperi necesitățile tuturor vârstnicilor. Există un număr limitat de centre pentru persoane în etate, iar acestea nu sunt disponibile uniform în toată țara”, mai spune ea.
Pentru a evita criza de vârstă, psihoterapeuta Inga Platon recomandă:
- Planificarea pensionării: stabilirea unor obiective clare pentru perioada post-muncă.
- Menținerea unui stil de viață activ: participarea la activități recreative și sportive.
- Învățarea continuă: explorarea unor cursuri sau activități noi.
- Sprijinul emoțional: accesarea unui terapeut sau a unui grup de sprijin.
- Stabilirea unei rutine zilnice: o rutină bine organizată oferă stabilitate și ajută la menținerea unui sentiment de control și utilitate.
- Explorarea pasiunilor din trecut: pensionarea poate fi momentul ideal pentru a relua activități care aduceau bucurie, dar care au fost neglijate din cauza responsabilităților profesionale sau familiale.
- Implicarea în activități de voluntariat: ajutorul oferit altora aduce un sentiment profund de satisfacție și poate contribui la formarea de noi relații sociale.
- Participarea la evenimente culturale și comunitare: spectacolele, expozițiile de artă sau evenimentele din comunitate stimulează mintea și încurajează socializarea.
- Adoptarea unui animal de companie: animalele oferă companie, reduc stresul și promovează activitatea fizică zilnică, ceea ce contribuie la o stare generală mai bună.
- Practicarea mindfulness-ului (proces care implică focalizarea conștientă asupra momentului prezent, fără a judeca sau a reacționa excesiv la gânduri, senzații sau emoții) și a meditației: aceste tehnici pot ajuta la reducerea anxietății și la creșterea clarității mintale, oferind o perspectivă pozitivă asupra vieții.
- Construirea unui cerc social divers: relațiile intergeneraționale – cu persoane mai tinere, dar și cu alți seniori – pot aduce noi perspective și un sentiment de apartenență.
- Participarea la grupuri de discuții sau cluburi de lectură: acestea sunt oportunități excelente de a împărtăși idei și de a rămâne conectat cu ceilalți.
- Dezvoltarea unei strategii financiare pentru siguranță și independență: consultarea unui expert financiar poate să reducă îngrijorările legate de bani și să asigure o mai mare liniște sufletească.
- Practicarea activităților creative: pictura, scrisul, muzica sau meșteșugurile manuale sunt metode excelente de a menține mintea activă și de a exprima emoțiile.
- Participarea la cursuri pentru seniori: universitățile pentru vârsta a treia sau alte programe educaționale pot oferi oportunități de învățare, socializare și dezvoltare personală.
- Realizarea unor proiecte pe termen lung: stabilirea unor scopuri, precum crearea unei grădini, scrierea unei cărți sau învățarea unei limbi străine, oferă motivație și sentimentul de progres continuu.
- Călătoriile: descoperirea unor locuri noi stimulează curiozitatea, aduce bucurie și oferă perspective proaspete asupra vieții.
- Colaborarea cu un coach sau mentor: un specialist în dezvoltare personală poate ghida persoana în redefinirea obiectivelor și priorităților pentru această etapă a vieții.
- Menținerea legăturii cu generațiile tinere: timpul petrecut cu nepoții, mentoratul tinerilor sau predarea unei abilități pot contribui la menținerea unui rol activ în societate.
- Focalizarea pe sănătatea fizică: alimentația echilibrată, exercițiile fizice adaptate vârstei și controalele medicale regulate pot crește semnificativ calitatea vieții.
- Construirea unui jurnal personal: scrierea zilnică poate ajuta la procesarea emoțiilor și la reflectarea asupra progresului personal.
- Accesarea unor grupuri de sprijin: împărtășirea experiențelor cu persoane care trec prin situații similare ajută la reducerea sentimentului de singurătate și la găsirea soluțiilor comune.
Criza de vârstă la persoanele în etate este o realitate, dar poate fi gestionată cu succes prin implicare activă, sprijin social și adoptarea unei perspective pozitive asupra vieții, constată specialiștii.