„Imaginează-ți că ești pe o barcă, pe mare. Nu e furtună, dar nici cer senin, însă nu știi încotro mergi, dacă vine ploaia sau dacă mai ai combustibil. Nu-i un scenariu catastrofal, dar e destul de enervant încât să-ți facă inima să-ți bată prea tare. Asta e incertitudinea: nu-ți pune neapărat viața în pericol, dar îți ține sistemul nervos în alertă”, descriu specialiștii de la The Mind, pentru G4Media.
Creierului nu îi place incertitudinea pentru că este programat să caute control și predictibilitate. În lipsa lor, încearcă să „completeze spațiile goale” cu presupuneri. Iar acele presupuneri sunt, de cele mai multe ori, negative pe principiul „mai bine să mă aștept la ce e mai rău, ca să fiu pregătit”.
Din punct de vedere neurologic, cortexul prefrontal — responsabil cu luarea deciziilor — funcționează mult mai eficient în contexte clare. În schimb, incertitudinea activează amigdala, centrul fricii, și crește nivelul de cortizol (hormonul stresului).
Un studiu de la University College London a arătat că incertitudinea poate provoca un disconfort emoțional mai intens decât veștile proaste sigure. De obicei oamenii suportă mai ușor o veste proastă clară decât să aștepte „să vadă ce se întâmplă” pentru că biologic, e mai ușor de procesat.
Ce e și mai greu de suportat decât incertitudinea? Ambiguitatea. Adică nu doar că nu știi ce urmează, dar nici măcar nu știi ce întrebare ar trebui să-ți pui. „Va fi bine? Ce înseamnă bine? Ar trebui să fac ceva sau să aștept?”.
Ce poți face când creierul cere GPS, dar viața merge off-road.
- Stabilește ce poți controla cu adevărat
Fă-ți o listă cu lucruri pe care le poți face azi. Asta ajută creierul să iasă din starea de panică și să revină la acțiune.
- Reevaluează pericolul
Nu orice incertitudine e periculoasă, chiar dacă atunci când auzi „nu știm încă”, creierul tău înțelege „e grav”. Astfel , ar fi mai bine să schimbi modul în care le percepi, de exemplu ai putea să îți spui că „nu știi acum și este în regulă să nu știi totul în acest moment”.
- Microdecizii = anxietate redusă
Nu trebuie să iei toate deciziile azi. Împarte-le în pași mici. Dacă te uiți la o întreagă pădure, pare copleșitor și intri în panică. Dacă alegi doar o potecă, devine gestionabil.
- Umorul: antidotul mental al incertitudinii
„Ca profesioniști în sănătate mentală spunem adesea că viața e ca o aplicație de navigație veche: uneori îți schimbă direcția la fiecare 3 pași. Încearcă să-ți păstrezi simțul umorului chiar și în astfel de circumstanțe dificile, pentru că râsul reduce nivelul de cortizol, relaxează sistemul nervos și ne face mai flexibili mental”, explică speciliștii de la The Mind.
Instrumente mentale care te țin pe linia de plutire
Atunci când nu poți controla ce ți se întâmplă, poți controla felul în care reacționezi.
- Întreabă-te: „am nevoie să rezolv tot acum sau voi rezista oricum până mâine?”
Realitatea este că în 90% din cazuri, răspunsul e „pot aștepta”. Creierul în panică vrea acțiune rapidă, dar uneori pauza e cea mai bună decizie. - Respirația 4-4-4 e ca un mic restart de buzunar: 4 secunde inspiri, 4 îți ții respirația, 4 secunde expiri. Când viața pare pe repede-înainte, tu o poți încetini.
- Scanare corporală în 60 de secunde: Fă un „tur ghidat” prin propriul corp: din creștet până-n tălpi. Doar observi, nu comentezi. Ca și cum ai face inventarul emoțional al zilei, fără să tragi concluzii.
Când realitatea devine un puzzle fără poză pe cutie, felul în care alegem să ne spunem povestea e piesa care le leagă pe toate. Trăim într-o lume în care nimic nu pare sigur – dar poate că exact asta ne ajută să ne exersăm mușchiul flexibilității, al curajului și clarității.