Problemele de sănătate mintală sunt în creștere la nivel mondial, iar estimările arată că până în anul 2050 acestea ar putea afecta aproximativ 1,2 miliarde de persoane. În acest context, oamenii de știință încearcă să înțeleagă mai bine aceste afecțiuni, să identifice metode de prevenție și să dezvolte instrumente terapeutice mai eficiente, scrie Euronews.
Spre deosebire de tratamentele medicamentoase, terapiile bazate pe dialog și intervenții psihologice sunt mult mai dificil de dezvoltat și testat. Nici studiile clinice pe oameni și nici modelele animale nu pot reproduce pe deplin complexitatea tulburărilor psihice, ceea ce ridică atât provocări practice, cât și probleme etice.
În acest context, o echipă de cercetători de la Universitatea Tehnică din Dresda (Germania) a realizat un studiu pentru a analiza dacă modelele lingvistice de mari dimensiuni (Large Language Models – LLM), precum cele utilizate în sistemele moderne de inteligență artificială, pot servi drept instrumente pentru modelarea afecțiunilor de sănătate mintală la oameni.
„Rezultatele noastre arată că modelele lingvistice de mari dimensiuni pot reproduce, în condiții controlate, tipare ale proceselor afective și cognitive umane”, a declarat dr. Magdalena Wekenborg, coordonatoarea grupului de cercetare PsychoDigital din cadrul Universității Tehnice din Dresda.
Potrivit acesteia, astfel de modele ar putea fi utilizate pentru o mai bună înțelegere a mecanismelor psihologice care stau la baza tulburărilor mintale și pentru explorarea unor noi abordări terapeutice, inclusiv în psihoterapia bazată pe conversație.
Pot modelele AI să reproducă emoțiile umane?
Cercetătorii subliniază că, deși anumite tulburări psihice au fost studiate prin modele animale, inclusiv la șoareci și alte organisme, aceste metode nu reușesc să surprindă complexitatea și caracterul profund subiectiv al comportamentului uman. În același timp, modelele lingvistice de mari dimensiuni au evoluat rapid și au devenit sisteme computaționale capabile să reproducă anumite aspecte ale performanței intelectuale umane.
„În numeroase domenii neașteptate, precum persuasiunea, înțelegerea emoțiilor și raționamentul, aceste modele au ajuns la un nivel comparabil cu cel al capacităților umane”, au scris autorii studiului.
În cadrul cercetării, echipa a solicitat modelelor AI să simuleze diferite stări emoționale și psihologice, printre care:
- frica;
- anxietatea;
- furia;
- dezgustul;
- tristețea;
- îngrijorarea;
- stresul.
După inducerea acestor stări, cercetătorii au folosit modelele ca instrumente experimentale pentru studierea unor aspecte asociate tulburărilor mintale. Ulterior, au analizat dacă aceste stări simulate pot fi diminuate sau inversate prin aplicarea unor strategii de reglare emoțională. În ultima etapă a studiului, oamenii de știință au verificat dacă inducerea unei anumite emoții într-un model AI îl determină să comită erori similare celor pe care le fac oamenii atunci când se află sub influența aceleiași stări emoționale.
Rezultatele au arătat că, deși modelele de inteligență artificială nu posedă stări mentale reale în sensul în care le experimentează oamenii, ele pot reproduce anumite modele de gândire prin modul în care procesează limbajul. Această capacitate deschide posibilitatea realizării unor experimente care ar fi imposibil de efectuat pe oameni sau animale din motive etice ori practice.
Potrivit lui Jakob N. Kather, cercetător la Universitatea Tehnică din Dresda, unul dintre avantajele majore ale experimentelor realizate cu modele lingvistice este faptul că acestea pot fi repetate de un număr nelimitat de ori în condiții identice, iar parametrii pot fi modificați sistematic.
„Acest lucru permite realizarea unor experimente noi, bazate pe date, în cercetarea psihologică și biomedicală, experimente care până acum nu erau posibile”, a explicat Kather.
Autorii studiului consideră că utilizarea modelelor AI nu va înlocui cercetarea pe oameni, însă ar putea deveni un instrument complementar valoros pentru înțelegerea mecanismelor care stau la baza tulburărilor psihice și pentru dezvoltarea unor noi forme de terapie.