Bolile de inimă pot evolua ani la rând fără niciun semn vizibil, până când un vas de sânge se blochează și apare infarctul. Însă, un episod atât de grav ar putea fi evitat prin câteva investigații simple, cum ar fi măsurarea tensiunii arteriale, analize de sânge pentru colesterol sau ecografia cardiacă, investigație rapidă și neinvazivă care arată cum funcționează inima. Când există suspiciuni privind depuneri pe artere, medicul poate recomanda investigații mai avansate, precum angio-CT-ul cardiac, o tomografie computerizată care evidențiază arterele inimii și depunerile de calciu ori grăsime de pe pereții lor, scrie HotNews.
Tehnologiile actuale permit detectarea plăcilor arteriale, evaluarea inflamației sistemice și calcularea precisă a riscului cardiovascular pentru următorii zece ani.
American Heart Association recomandă primele teste încă de la 20 de ani. Altele devin importante mai târziu, după 40 sau 50 de ani, când riscul de boală crește. Fiecare analiză are un moment optim și trebuie repetată la intervale regulate. Iată, mai jos, cele mai importante teste pentru inimă și momentul potrivit să le faci.
Tensiunea arterială
Măsurarea tensiunii arteriale rămâne testul cel mai simplu și mai important pentru sănătatea cardiovasculară. Acestă investigație rapidă și neinvazivă măsoară forța cu care sângele apasă pereții arterelor. Aparatul înregistrează două valori: presiunea sistolică (atunci când sângele este împins de inimă în artere) și presiunea diastolică (momentul în care inima se relaxează între bătăi).
Se recomandă ca primele măsurători să fie făcute în jurul vârstei de 20 de ani. Dacă valorile sunt în limite normale, o verificare anuală este suficientă. Noul ghid al American Heart Association și American College of Cardiology (2025) menține aceleași praguri de referință:
- Normal: sub 120/80 mmHg;
- Valori crescute: 120–129 mmHg sistolic și sub 80 mmHg diastolic;
- Hipertensiune, stadiul 1: 130–139 mmHg sistolic sau 80–89 mmHg diastolic;
- Hipertensiune, stadiul 2: ≥140 mmHg sistolic sau ≥90 mmHg diastolic.
Obiectivul pentru persoanele cu hipertensiune este menținerea tensiunii sub 130 mmHg, prag care reduce riscul de infarct, accident vascular și declin cognitiv.
Pericolul tensiunii crescute constă în absența simptomelor și mulți oameni trăiesc ani de zile cu hipertensiune fără să știe. Valorile crescute pot duce la atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale, de multe ori, fără niciun semnal de avertizare prealabil.
Profilul lipidic
Profilul lipidic este un set complet de analize care arată cum circulă grăsimile în sânge și cât de expuse sunt arterele riscului de blocaj. Testul include patru valori importante: colesterolul total, LDL (așa-numitul colesterol „rău”), HDL (colesterolul „bun”) care protejează vasele de sânge, și trigliceridele, un alt tip de grăsimi asociat cu formarea plăcilor. Un profil dezechilibrat accelerează depunerile pe artere și crește riscul de infarct și accident vascular cerebral.
Analiza este recomandată tuturor adulților începând cu vârsta de 20 de ani, chiar dacă nu există simptome. Dacă nu ai factori de risc, o verificare la 4–6 ani este suficientă. În schimb, la cei cu antecedente familiale, obezitate, diabet sau hipertensiune, testarea trebuie făcută mai devreme și mai des.
Odată cu înaintarea în vârstă, controalele devin mai frecvente. Bărbații între 45 și 65 de ani și femeile între 55 și 65 de ani ar trebui să-și repete profilul lipidic anual sau la doi ani. După 40 de ani, medicii folosesc și ecuații de calcul pentru a estima riscul cardiovascular pe 10 ani, combinând valorile colesterolului cu tensiunea, vârsta, sexul și alți factori.
Glicemia
Un nivel crescut al glucozei în sânge crește riscul de rezistență la insulină, prediabet și, în timp, diabet de tip 2. Nediagnosticat și netratat, diabetul poate afecta inima, vasele de sânge, rinichii, ochii și creierul, ducând inclusiv la infarct sau accident vascular cerebral.
Analiza glicemiei arată concentrația de zahăr din sânge, principala sursă de energie a organismului provenită din alimentație. Pe lângă glicemia simplă, medicii folosesc deseori și hemoglobina glicată (HbA1C), care reflectă media nivelului de glucoză din ultimele trei luni. O valoare de 6,5% sau mai mare confirmă diagnosticul de diabet.
American Diabetes Association recomandă testarea glicemiei la toate persoanele de la 45 de ani în sus. Analizele pot fi făcute și mai devreme dacă există factori de risc precum exces ponderal, hipertensiune, valori mari ale colesterolului sau istoric familial de diabet. Dacă rezultatele sunt normale, repetarea la fiecare trei ani este suficientă, dar persoanele cu risc crescut au nevoie de monitorizare mai frecventă.
Indicele de masă corporală și circumferința taliei
Indicele de masă corporală (IMC) se calculează pe baza greutății și înălțimii și oferă o estimare a grăsimii corporale. Circumferința taliei arată câtă grăsime s-a acumulat în jurul abdomenului, un indicator important al riscului cardiovascular.
Excesul ponderal, în special cel abdominal, favorizează apariția bolilor de inimă, a accidentului vascular cerebral, a fibrilației atriale și a insuficienței cardiace. De aceea, aceste două măsurători simple sunt nelipsite în cadrul controalelor medicale de rutină.
Circumferința gâtului
Un test extrem de simplu, dar cu valoare clinică tot mai recunoscută, este măsurarea circumferinței gâtului. Se face cu o bandă de măsură plasată chiar sub mărul lui Adam și durează câteva secunde.
O circumferință mai mare semnalează acumularea de grăsime în partea superioară a corpului și se corelează cu obezitatea centrală. Potrivit studiilor, această valoare poate prezice riscul de boli cardiovasculare, hipertensiune și diabet, fiind un marker suplimentar pentru evaluarea sănătății metabolice.
De regulă, măsurătoarea se face la controalele de rutină, începând de la 20 de ani și poate fi repetată anual alături de alți parametri precum greutatea, talia și tensiunea arterială.
Electrocardiograma
Electrocardiograma (ECG sau EKG) înregistrează activitatea electrică a inimii și arată cum bate aceasta în timp real. Testul se face simplu, prin lipirea unor electrozi pe piele, iar rezultatul este un grafic pe care medicul îl interpretează.
Cu ajutorul ECG-ului pot fi depistate tulburările de ritm (aritmii), urmele unui infarct sau semne care indică blocaje pe artere. Este o investigație rapidă, complet nedureroasă, dar cu un rol important în diagnostic.
De obicei, ECG-ul se recomandă dacă apar simptome precum palpitații, dureri în piept, amețeli, și la persoanele cu factori de risc după 40–50 de ani.
Ecografia cardiacă
Ecografia cardiacă folosește ultrasunete pentru a crea imagini ale inimii în timp real. Este o investigație neinvazivă, nedureroasă și foarte răspândită, care arată modul în care camerele inimii se contractă, cât de bine funcționează valvele și cum circulă sângele prin inimă.
Testul este important pentru depistarea insuficienței cardiace, a malformațiilor congenitale sau a bolilor de valve. Poate identifica dilatarea cavităților, îngroșarea pereților, acumularea de lichid în jurul inimii și multe alte probleme care nu pot fi surprinse printr-o simplă electrocardiogramă.
Ecografia se recomandă atunci când apar simptome precum lipsa de aer, dureri în piept sau palpitații, dar și în monitorizarea persoanelor cu factori de risc sau afecțiuni deja diagnosticate. De obicei, medicul stabilește frecvența, însă de multe ori, este parte din evaluarea cardiologică de rutină la vârsta adultă.
Angio-CT cardiac
Angio-CT-ul cardiac este o tomografie computerizată care arată cu precizie starea arterelor coronare. Cu ajutorul substanței de contrast, medicul poate vedea dacă pereții vaselor sunt încărcați cu calciu sau grăsime. Examenul este important pentru că scoate la iveală depuneri invizibile la alte teste și ajută la identificarea timpurie a aterosclerozei, procesul prin care arterele se îngustează și cresc riscul de infarct.
Nu este o analiză de rutină, ci se recomandă persoanelor cu factori de risc, simptome suspecte sau istoric familial de boală coronariană. Rezultatele arată dacă e nevoie de schimbări în stilul de viață, de tratament sau de monitorizare mai atentă.
Markerii avansați ai inflamației și aterosclerozei
Pe lângă analizele uzuale, există și teste de sânge care oferă informații suplimentare despre riscul cardiovascular. Proteina C-reactivă de înaltă sensibilitate (hs-CRP) arată nivelul inflamației din organism, iar lipoproteina(a) semnalează o predispoziție genetică la ateroscleroză, ceva ce profilul lipidic obișnuit nu evidențiază. Valorile crescute la aceste teste pot însemna un risc mai mare de infarct sau accident vascular cerebral.
Alte investigații imagistice sau urinare completează tabloul: grosimea intimă-medie carotidiană (CIMT) arată primele modificări ale pereților arterelor, iar raportul albumină-creatinină urinar (UACR) indică afectarea timpurie a rinichilor, ambele fiind corelate cu un risc cardiovascular crescut.
Aceste teste nu se fac de rutină, ci mai ales după 30–40 de ani, în cazul persoanelor cu antecedente familiale sau cu factori de risc neclar definiți. Frecvența lor este stabilită de medic, în funcție de rezultate și de profilul fiecărui pacient.
Calculatoarele de risc cardiac
Scorurile de risc Framingham și PREVENT combină multipli factori de risc într-o estimare a riscului cardiovascular pe 10 ani, ghidând deciziile preventive. Scorul de risc Framingham este un algoritm specific sexului folosit pentru a estima riscul cardiovascular pe 10 ani al unui individ. Acest scor a fost dezvoltat inițial pe baza datelor obținute din Studiul Inimii Framingham pentru a estima riscul pe 10 ani de a dezvolta boli coronariene.
Calculatoarele de risc încep să fie utile în jurul vârstei de 20-30 de ani. Instrumentele mai cuprinzătoare precum PREVENT sunt destinate persoanelor între 30-79 de ani. Evaluarea se repetă la fiecare 4-6 ani, sau mai devreme dacă factorii de risc se schimbă.