Deși se discută mult despre bullying, fenomenul continuă să fie trecut cu vederea de unii părinți, educatori și profesori. Psihologa Irina Bostan atrage atenția că bullying-ul este o formă de violență care trebuie recunoscută, oprită imediat și niciodată minimalizată.
Bullying este egal cu violență. Nu poate fi justificat prin fraze „sunt copii”, „și noi am făcut la fel și nu-i nimic, am crescut”, „trebuie să fie mai rezistent”, „au vrut să glumească” sau „singur e devină că se comportă provocator”. Fenomenul apare atunci când un copil sau un grup de copii sunt ținta unui comportament agresiv repetat, intenționat și există un dezechilibru de putere între agresor și victimă.
Orice copil poate fi victimă
Psihologa Irina Bostan, formatoare națională în cadrul Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC) atenționează că riscul de a deveni ținta bullying-ului nu ține de statut social, situație financiară, performanță școlară sau aspect fizic – orice copil poate fi afectat.
Cauzele pentru care un copil devine inițiator al bullying-ului sunt diverse: de la invidie și dorința de atenție, până la lipsa sprijinului din partea părinților sau o stimă de sine scăzută. Dar victimele nu sunt doar copiii agresați direct, ci și martorii: aceștia trăiesc frica că ar putea deveni următorii, devin anxioși și pot rămâne cu traume emoționale.
Forme de bullying: de la insulte la excludere socială
Bullying-ul poate fi verbal (porecle, insulte, amenințări), fizic (lovire, împins, luarea obiectelor cu forța), dar și nonverbal – adesea mai greu de recunoscut și întrerupt: excluderea din grup, zvonuri, ignorare intenționată.
Un alt spațiu pentru bullying este mediul on-line (cyberbullying) prin publicarea mesajelor ofensatoare sau publicarea pozelor/video-urilor sau textelor cu caracter umilitor față de ținta bullyingului.
Psihologa subliniază că părinții și profesorii au rolul-cheie în prevenirea fenomenului: „Comportamentul violent trebuie întrerupt imediat, nu ignorat. Dacă adulții minimalizează importanța lui, bullying-ul se amplifică.”
Este esențial ca adulții să le spună copiilor unde pot cere ajutor dacă devin victime sau martori ai bullying-ului: de la profesori și părinți, la numărul de urgență 112, linia anonimă Telefonul Copilului 116111, chatul de pe telefonulcopilului.md sau platforma „12 Plus” destinată adolescenților. Aceste resurse sunt gratuite și confidențiale, oferind copiilor posibilitatea de a raporta orice formă de violență la care sunt supuși.
Semnele care pot indica faptul că un copil este victimă
-
Fizice: vânătăi, haine rupte, dureri frecvente fără cauză medicală, tulburări de somn, pierderea bruscă în greutate, obiecte personale deteriorate/furate.
-
Emoționale: frică de a merge la școală, tristețe, anxietate crescută, retragere, stimă de sine scăzută.
-
Comportamentale: refuz de a merge la școală, izolare (nu mai vrea să iasă cu prietenii sau să participe la activități), schimbarea traseului zilnic pentru a evita anumite persoane sau activități, tremur, frică în privire, ascunderea telefonului sau refuzul de a vorbi despre ce se întâmplă online (cyberbullying).
-
Școlare: scăderea notelor, absențe nemotivate, lipsă de concentrare, nemulțumiri de la profesori privind comportamentul copilului.
-
Sociale: evită să vorbească despre colegi, spune că „nu are prieteni” sau că „toți sunt împotriva lui”, rămâne singur în pauze, nu este invitat la zile de naștere.
Rolul adulților în prevenirea bullying-ului
Adulții au un rol esențial în supravegherea relațiilor dintre copii, deoarece bullying-ul nu se manifestă doar prin forme verbale sau fizice, ci și prin comportamente nonverbale, mai greu de recunoscut și de întrerupt, precum excluderea din grup, răspândirea de zvonuri sau izolarea intenționată.
Părinții și profesorii dețin toate pârghiile pentru a preveni comportamentele violente, iar primul pas este deschiderea unor discuții empatice și nediscriminatorii, fără judecăți sau etichetări. Cadrele didactice trebuie să evite orice manifestare discriminatorie, fie verbală, fie nonverbală (glume, priviri, gesturi), pentru că elevii preiau rapid comportamentele negative ale adulților și le reproduc în propriul grup. În astfel de situații, copilul asupra căruia s-a manifestat un profesor devine cu ușurință ținta bullying-ului, simțind că nu are sprijinul adultului responsabil de el.
Copiii ascultă și percep ca un adevăr ceea ce aud în discuțiile din familie, de aceea părinții urmează să evite comentarii negative la adresa copiilor din colectivul copilului sau părinților acestora. Deseori anume adulții sunt cei care stârnesc motive de discriminare în rândul copiilor, iar aceștia preiau cu ușurință acest comportament.
Neglijarea de către adulți a fenomenelor de bullying nu face decât să contribuie la răspândirea lor. Mai mult, mulți părinți sau profesori nu știu cum să reacționeze atunci când devin martori ai unor comportamente violente între copii. În acest sens, este recomandată consultarea documentului oficial disponibil AICI, care oferă repere clare privind prevenirea și intervenția în cazuri de bullying.
Maria Genunchi