Apa îmbuteliată în sticle de plastic lăsată în mașină, mai ales în bătaia directă a soarelui, nu este recomandat să fie consumată, deoarece temperaturile ridicate accelerează migrarea unor substanțe din plastic în apă.
În perioada verii, situația este cu atât mai relevantă pentru șoferii care pleacă la drum și descoperă după câteva ore că au rămas cu o sticlă de apă în mașină. Faptul că apa pare normală nu este suficient pentru a stabili dacă este sigură pentru consum, scrie Il Post.
În interiorul unei mașini parcate la soare, temperatura poate crește mult peste cea de afară. Căldura accelerează procesele prin care anumite substanțe din materialul sticlei pot ajunge în apă.
Majoritatea sticlelor pentru apă sunt fabricate din PET, un tip de plastic utilizat pe scară largă pentru ambalarea băuturilor. În condiții normale de păstrare, cantitatea de substanțe care migrează din PET în apă este foarte mică. Temperaturile ridicate pot însă intensifica acest proces.
Una dintre substanțele care poate migra este antimoniul, utilizat în procesul de fabricare a PET-ului. La concentrații mari, acesta poate provoca greață, vărsături, crampe abdominale sau diaree și poate afecta sistemul cardiovascular. Totuși, concentrațiile întâlnite în apa păstrată corespunzător sunt mult sub nivelurile asociate cu astfel de efecte.
Un studiu citat în analiză a estimat că, la o temperatură de 60 de grade Celsius, ar fi nevoie de aproximativ șase luni pentru ca nivelul de antimoniu să depășească limita considerată sigură în Statele Unite. La 70 de grade, perioada ar scădea la aproximativ 12 zile, iar la 80 de grade – la aproximativ două zile.
Căldura poate favoriza și migrarea acetaldehidei, o substanță care poate modifica gustul și mirosul apei, dându-i o aromă „de plastic” sau ușor dulceagă. Pot exista, de asemenea, urme de alte substanțe, inclusiv produse secundare ale procesului de fabricație sau contaminanți.
Expunerea directă la soare este considerată mai problematică decât păstrarea sticlei într-un loc întunecat, precum portbagajul. Radiațiile solare pot contribui la degradarea PET-ului și la formarea unor particule de microplastic și nanoplastic. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, dovezile disponibile nu sunt încă suficiente pentru a evalua cu certitudine riscurile pentru sănătate asociate acestor particule, în special celor foarte mici.
Un alt risc apare atunci când sticla a fost deja deschisă. Dacă o persoană bea direct din recipient, bacteriile din cavitatea bucală pot ajunge în apă și se pot înmulți rapid în condiții de temperatură ridicată. Un studiu din 2005 a arătat că, după 48 de ore la 37 de grade Celsius, numărul coloniilor bacteriene a crescut de peste 40 000 de ori.
În cazul unei sticle deja deschise, fierberea poate distruge numeroase bacterii, în timp ce congelarea încetinește sau oprește temporar multiplicarea acestora. Aceste metode nu rezolvă însă problema substanțelor care au migrat deja din plastic în apă.
De asemenea, răcirea ulterioară a unei sticle care a fost expusă la temperaturi foarte ridicate nu inversează procesul de migrare. Din acest motiv, apa trebuie păstrată în condițiile recomandate de producător, ferită de căldură și de lumina directă a soarelui.
Normele europene privind materialele care intră în contact cu alimentele prevăd că acestea nu trebuie să transfere substanțe în alimente sau băuturi în cantități care să reprezinte un pericol pentru sănătate, atunci când sunt utilizate în condiții normale sau previzibile.
Prin urmare, o sticlă de apă păstrată corect este considerată sigură, însă o sticlă lăsată ore sau zile într-o mașină încinsă, în special sub razele directe ale soarelui, este mai bine să fie înlocuită decât consumată.