Un nou fenomen se conturează în sălile de clasă: studenții ajung să reproducă mecanic răspunsurile generate de inteligența artificială, fără a se implica critic în subiectele discutate.
Într-un articol publicat de CNN, o studentă de la Universitatea Yale, identificată drept Amanda, a declarat că stilul monoton al textelor generate de ChatGPT începe să se regăsească inclusiv în seminarele din Ivy League (cele opt universități prestigioase din Statele Unite, recunoscute pentru excelența academică, tradiția și reputația lor internațională). Potrivit acesteia, discuțiile din clasă devin tot mai monotone și previzibile, pe măsură ce studenții se bazează pe AI pentru a-și formula ideile.
Într-un moment de tăcere stânjenitoare la curs, Amanda a observat „pe cineva tastând frenetic pe laptop, adresând AI-ului exact întrebarea pe care profesorul tocmai o pusese despre materialul de studiu”.
„Toată lumea începe să sune la fel”, a spus studenta. „În primul an de facultate, participam la seminare unde fiecare avea ceva diferit de spus. Deși ideile se completau, veneau din perspective variate.”
Amanda nu este un caz izolat. O altă studentă, Jessica, a remarcat că fiecare curs începe cu o adevărată „cursă” de utilizare a AI. „La începutul orei, vezi cum fiecare student încarcă toate PDF-urile în AI”, a declarat aceasta pentru CNN.
Numeroase studii au analizat impactul inteligenței artificiale asupra modului de exprimare umană. Un articol recent, publicat în revista Trends in Cognitive Sciences, susține că LLM-urile (n.r.: modele lingvistice de mari dimensiuni, cum este ChatGPT sau alte AI-uri similare) reduc diversitatea modului în care utilizatorii abordează problemele, folosesc limbajul și gândesc soluții.
Studenții riscă să-și piardă gândirea critică din cauza utilizării excesive a AI
Profesorii avertizează că această dependență de AI poate duce la pierderea abilităților de gândire critică și a creativității, afectând atât dezvoltarea individuală, cât și calitatea interacțiunii în clasă. În plus, când studenții folosesc AI pentru a genera idei sau răspunsuri, acestea ajung să fie integrate în datele viitoarelor modele AI, consolidând fenomenul de omogenizare a gândirii.
Pentru a contracara efectele, unele cursuri de la Yale au introdus teste orale, lucrări scrise de mână și interacțiune directă între profesori și studenți, astfel încât AI să fie folosit doar ca instrument de sprijin, nu ca substitut al gândirii proprii.
Morteza Dehghani, profesor de psihologie și informatică, subliniază: „Modelele AI ar trebui să fie colaboratori, nu agenți care fac totul în locul nostru.”
Oamenii nu mai învață să gândească critic
Sophia, care încearcă să evite folosirea AI la școală, spune că observă cum mulți își neglijează propria gândire „în favoarea folosirii unor cuvinte mari.”
„Simt că oamenii aveau mult mai multe de spus pentru că se simțeau cu adevărat conectați la material”, a fost de acord Amanda. „Acum, discuțiile din clasă nu mai merg în profunzime. Cred că o mare parte din asta se datorează chatboților AI, dar și faptului că nu mai există aceeași motivație de a te conecta personal cu materialul.”
Dezamăgită, a adăugat: „Cred că este plictisitor să fii într-o clasă unde toată lumea spune același lucru și nimeni nu vrea să aprofundeze sau să contrazică ceea ce se spune direct în text sau ceea ce este considerat normal.”
Daniel Buck, cercetător la American Enterprise Institute și fost profesor de engleză la patru școli K-12 timp de șapte ani, a declarat că este îngrijorat că studenții evită munca cognitivă necesară pentru a participa la discuțiile din clasă și pentru a-și face temele.
„O mare parte din învățare se întâmplă în detaliile plictisitoare, în efortul depus. Studenții rețin doar ceea ce au procesat în mod conștient, a continuat el. Dacă un student externalizează gândirea către AI, poate reproduce un punct de discuție în clasă, dar nu și-a construit abilitățile fundamentale pentru a aplica acea cunoaștere în alte contexte”, a spus Daniel Buck.
Buck face o distincție clară între AI și tehnologia de scurtături care a precedat-o: SparkNotes. Când studenții se bazau pe acest site popular pentru a găsi rezumate pe capitole ale operelor literare, profesorii puteau detecta cu ușurință acest lucru, a adăugat el.
AI este o „versiune superîncărcată a SparkNotes” care „poate răspunde la orice întrebare îi pui”, a spus Buck. În timp ce SparkNotes oferea un set fix de analize, AI poate răspunde la orice întrebare a profesorului, făcând mult mai dificil de identificat când studenții nu gândesc singuri.
Diferența constă în modul în care oamenii raționează. În loc să fie folosit doar ca referință, precum cărți sau motoare de căutare, AI devine un participant activ în „rezolvarea problemelor și luarea în considerare a perspectivelor”, a clarificat profesorul Morteza Dehghani.
Buck se teme că studenții vor absolvi fără să fi dezvoltat relații cu profesorii, precum și obiceiul de a lucra cognitiv susținut. Asta înseamnă că vor întâmpina dificultăți în rezolvarea problemelor în viața reală.
„Există atât de multă bucurie în a citi eseuri originale ale studenților”, a spus el. „Chiar dacă nu sunt la fel de bine argumentate sau solide pe cât mi-aș fi dorit, vezi acești tineri studenți care, pentru prima dată, încep să gândească singuri, să analizeze, să gândească critic. E aproape ca și cum ai vedea copiii mei mergând pentru prima dată, când se împiedică și cad — și este uimitor. Continuați așa.”
Citirea și interacțiunea cu gândurile originale ale studenților în clasă ajută profesorii să înțeleagă cum gândesc și cum se exprimă aceștia.
„Există un schimb interpersonal care cred că este trecut cu vederea când ajungi să-ți cunoști studenții, când ei ajung să te cunoască pe tine, când încep să aibă încredere în tine și în feedback-ul tău”, a spus el. „Cred că acest lucru se pierde de asemenea atunci când totul trece prin AI.”
Afectează educația altor persoane
Basil Ghezzi, student în anul I la Bard College, care evită activ să folosească AI în studii, este îngrijorat de costurile de mediu asociate utilizării modelelor AI. În schimb, el încurajează studenții să apeleze la resursele deja disponibile în jurul lor.
„Vorbiți cu profesorii, discutați cu colegii, purtați conversații semnificative cu oamenii din viața voastră”, declară acesta.
Totuși, nu toată lumea are o abordare de tip „totul sau nimic” față de AI. Dehghani spune că el notează ideile proprii sub formă de puncte-cheie și cere modelului să identifice eventualele greșeli în lucrările sale.
El speră ca mai multe companii să investească în modele AI care să poată genera varietate și să reflecte diversitatea gândirii din societatea actuală. Pentru moment, însă, Dehghani sugerează ca oamenii să se abțină de la a folosi AI pentru a genera idei sau pentru a raționa.