Bugetul personal sau bugetul familiei, la fel ca și bugetul de stat sau bugetul unei organizații, reprezintă totalitatea veniturilor și a cheltuielilor efectuate într-o perioadă de timp. Un buget poate fi deficitar, echilibrat sau excedentar. Bugetul se numește deficitar atunci când cheltuielile totale depășesc veniturile totale în perioada de raportare. Echilibrat este atunci când cheltuielile totale sunt egale cu veniturile totale în perioada de raportare. Excedentar este atunci când veniturile totale sunt mai mari decât cheltuielile totale pentru perioada de raportare.
Bugetul personal îndeplinește două funcții principale, informează Banca Națională a Moldovei. În primul rând, remarcăm funcția de planificare, pentru că ne permite să ne programăm obiectivele financiare și să urmărim progresul în atingerea lor. În al doilea rând, constatăm funcția de control, pentru că ne arată câți bani s-au cheltuit într-o anumită perioadă și pe ce anume.
Pentru a avea un buget personal excedentar sau echilibrat care ne permite atingerea obiectivelor financiare, trebuie să parcurgem trei etape:
- să ținem evidența veniturilor și cheltuielilor personale;
- să ne maximizăm veniturile și să optimizăm cheltuielile;
- să planificăm atingerea obiectivelor noastre financiare.
Începem să ținem evidența veniturilor și a cheltuielilor chiar acum. În ziua de azi, nu mai este nevoie să scriem de mână într-un caiet – există multe aplicații specializate pentru ținerea bugetului personal care ușurează această sarcină. Dacă folosim mai mult cardul bancar și rareori facem plăți în numerar, atunci e și mai simplu: aplicațiile de mobile banking sau online, de obicei, includ un modul de analiză automată a veniturilor și cheltuielilor. Atunci când vom avea informații despre veniturile și cheltuielile noastre pentru, cel puțin 3-4 luni, vom putea începe și planificarea financiară.
Tipurile de venituri
Pentru a ne putea gestiona veniturile, este util să ținem cont de faptul că veniturile pot fi stabile, temporare și ocazionale. De asemenea, veniturile pot fi active și pasive.
Veniturile stabile includ salariul, pensia, bursa, dobânda de la un depozit bancar, plata primită pentru un apartament dat în chirie și alte venituri primite în mod regulat. Veniturile temporare includ veniturile obținute din activități temporare (participarea la un proiect, munca sezonieră etc). Veniturile ocazionale includ veniturile care nu pot fi prevăzute, cum ar fi un premiu, un cadou, un câștig la loterie, o moștenire etc. Din punctul de vedere al planificării financiare, este relevant că, atunci când ne planificăm bugetul, putem să ne bazăm pe veniturile stabile și cele temporare (dacă știm durata lor), dar nu putem conta pe venituri ocazionale.
Venitul activ este câștigul pe care îl primim în urma activității pe care o desfășurăm în mod constant, zi de zi (exemplu: salariul). Dacă întrerupem această activitate, dispare și venitul. Venitul pasiv reprezintă un venit care nu depinde de faptul dacă desfășurăm vreo activitate și care, de obicei, rezultă din acțiunile pe care le-am întreprins în trecut (exemplu: dobânda la un depozit bancar, dividende, chiria etc.). Din punctul de vedere al planificării financiare, este relevant că veniturile active sunt limitate de capacitatea noastră de muncă, de aceea scopul nostru este să avem și surse de venituri pasive. În același timp, pentru a acumula capital care să genereze venituri pasive, trebuie să economisim și să investim în mod sistematic.
Cum ne optimizăm cheltuielile
Atunci când optimizăm cheltuielile, reducem, mai întâi, cheltuielile opționale și apoi trecem la raționalizarea cheltuielilor obligatorii. Conform datelor Biroului Național de Statistică, în anul 2023, principalele categorii de cheltuieli efectuate de gospodăriile casnice din Moldova au fost: produsele alimentare – 40%, plățile pentru locuință, apă, electricitate și gaze – 18%, îmbrăcăminte și încălțăminte – 8%, servicii de transport – 7%, mobilier, dotarea și întreținerea locuinței – 5%, sănătate – 4%, telecomunicații – 4%, restaurante și hoteluri – 3%, recreere și cultură – 3%, băuturi alcoolice și tutun – 2%, educație – 1%, altele – 5%.
Cheltuielile pentru alimentație sunt greu de optimizat, deși există anumite trucuri care ne pot ajuta, cum ar fi să mergem la magazin cu lista de cumpărături pregătită, ca să ne abținem de la cumpărături inutile, să facem cumpărături comune împreună cu vecinii, rudele la prețuri angro. Cu scopul de a reduce cheltuielile pentru servicii comunal-locative, merită să discutăm cu vecinii de bloc și să participăm la programele de creștere a eficienței energetice a clădirilor rezidențiale, care pot face o diferență semnificativă în ceea ce privește cheltuielile de energie. De asemenea, familiile vulnerabile pot participa la programul „Rabla pentru electrocasnice” care acordă sprijin financiar pentru procurarea de electrocasnice și becuri ce consumă mai puțină energie electrică.
Planificarea financiară
Planificarea financiară ne ajută să ținem cont nu doar de veniturile și cheltuielile curente, ci și de cele viitoare, și să le ajustăm în așa fel, încât să ne putem atinge obiectivele financiare pe termene scurt, mediu și lung. De exemplu, în lunile de vară nu ne cheltuim tot venitul, ci economisim surplusul de venit pentru a putea acoperi cheltuielile mai mari iarna, când va începe sezonul de încălzire.
După ce avem datele despre veniturile și cheltuielile pe care le-am efectuat în ultimele 3-4 luni, următoarea etapă este planificarea financiară. Ne stabilim o listă de obiective financiare, precum și o ordine a priorităților. Se recomandă ca prima prioritate să fie constituirea unui fond de urgență („pernă de siguranță”) în mărime de 3-6 salarii lunare, care ne-ar ajuta să facem față cheltuielilor neprevăzute sau pierderii surselor de venituri. Apoi trebuie să urmeze finanțarea obiectivelor pe termen lung (procurarea locuinței, crearea unei surse de venit pasiv), pe urmă finanțarea obiectivelor pe termen mediu (educație, procurarea mașinii) și apoi a obiectivelor pe termen scurt (vacanță, procurarea unui laptop, a unei haine de blană). O asemenea prioritizare ne va ajuta să evităm iluzia răspândită că obiectivele pe termen scurt ar fi mai importante decât cele pe termen lung.
Având lista obiectivelor financiare prioritare, cu termenele de realizare a acestora, precum și costul fiecărui obiectiv, ne gândim la sursele de finanțare și facem un plan al veniturilor și cheltuielilor, având în vedere obiectivele. Din veniturile stabile e bine să punem deoparte în mod regulat o anumită pondere (de exemplu, 10% sau mai mult, în funcție de posibilități) pentru a ne acoperi obiectivele financiare, iar veniturile ocazionale să le alocăm în întregime pentru finanțarea obiectivul cel mai prioritar. Să nu uităm că banii pe care îi punem deoparte pentru atingerea obiectivelor financiare nu trebuie să stea sub formă de numerar sub saltea sau într-un seif, ci ar trebui să ia forma unor instrumente financiare generatoare de venit (depozit, investiții), pentru a proteja acești bani de pierderea valorii cauzată de inflație și pentru a accelera atingerea obiectivelor propuse.