Erupțiile vulcanice cataclismice sunt rare – dar inevitabile. Guvernele statelor nu ar trebui doar să lucreze pentru a opri încălzirea globală, dar și să se pregătească pentru alte evenimente extreme cu impact la nivel planetar. Erupția masivă din 1815 a Muntelui Tambora din Indonezia ar trebui să tragă un semnal de alarmă, relatează Nature.
Aproximativ 90.000 de oameni de pe insula Sumbawa și Lombok au fost uciși când Muntele Tambora a explodat. Erupția a declanșat valuri de anomalii meteorologice în întreaga lume, care au durat ani de zile și au afectat alte milioane de oameni. Emisfera nordică s-a răcit cu 1 °C, iar anul următor „nu a avut vară”. Vremea anormal de rece a persistat până în 1817 în America de Nord și Europa, rezultând recolte slabe.
O dublare a prețurilor cerealelor a dus la tulburări sociale în țări precum Franța și Marea Britanie și a aruncat Statele Unite în prima sa depresiune economică. În India, vremea neregulată a fost legată de o epidemie de holeră, care s-a răspândit pentru a deveni o pandemie globală în 1817. Efectele erupției stratovulcanului Tambora au dus la un număr de morți de zeci de milioane.
Întunericul Tamboran s-a estompat, iar lumea a fost scutită de o erupție vulcanică de magnitudine similară în mai bine de 200 de ani. Cu toate acestea, întrebarea nu este dacă un astfel de cataclism va avea loc din nou, ci când. Dovezile geologice din depozitele vulcanice din ultimii 60.000 de ani sugerează o probabilitate de 1 din 6 ca o erupție masivă să aibă loc în acest secol.
Dacă acest lucru s-ar întâmpla în următorii 5 ani, costurile ar fi colosale. Într-un scenariu extrem, impactul economic ar costa peste 3,6 trilioane de dolari în primul an și cu 1,2 trilioane de dolari mai mult în anii următori, din cauza efectelor vremii extreme, a randamentului redus al culturilor și a instabilității alimentare, potrivit pieței de asigurări și reasigurări Lloyd’s of London, care a evaluat aceste riscuri în luna mai 2024, scrie Nature.
Oamenii de știință înțeleg mecanismele de bază ale modului în care vulcanismul influențează clima, dar nu și detaliile fine: dioxidul de sulf (SO2) este propulsat în stratosferă, unde formează aerosoli de sulfat care reflectă radiația solară și răcesc suprafața Pământului.
Cercetătorii nu au suficiente dovezi pentru a deduce cât de mult sulf au injectat vulcanii în atmosferă de-a lungul istoriei sau care au fost efectele sale de răcire. Sateliții au urmărit emisiile de sulfați ale vulcanilor de la erupția din 1991 a Muntelui Pinatubo din Filipine. Însă erupțiile anterioare trebuie reconstruite pe baza depozitelor din probe de gheață din Antarctica și Groenlanda. Urmele sunt evidente doar de la erupțiile mari.
Răcirea vulcanică într-o lume mai caldă
Modelarea erupțiilor anterioare ne poate spune multe, dar, într-o lume mai caldă, multe procese fizice și chimice din atmosferă, din oceane și de pe uscat se vor schimba, de asemenea. De exemplu, încălzirea globală încălzește atmosfera inferioară a pământului și răcește stratosfera. Modificarea straturilor atmosferice va afecta modul în care se răspândesc penele vulcanice și cât de sus ajung.
Schimbările în tiparele de circulație vor afecta, de asemenea, modul în care aerosolii se răspândesc și cresc. Oceanele vor fi, de asemenea, afectate. Încălzirea globală crește stratificarea oceanelor, care apoi acționează ca o barieră în amestecul apelor adânci și puțin adânci. Erupțiile vulcanice ar putea astfel să răcească în mod disproporționat straturile superioare de apă și masele de aer de deasupra oceanului.
Nămolul de cenușă a acoperit o vale de lângă Muntele Pinatubo după ce a erupt în Filipine în 1991.Credit: Marc Schlossman/Panos Pictures
Pe măsură ce extremele climatice cresc – de la ploi abundente la topirea calotelor glaciare și creșterea nivelului mării – ramificațiile activității vulcanice vor crește, ceea ce face esențial să le controlăm acum, scrie Nature.
De aceea, în prezent, se face apel la cercetătorii care dezvoltă următoarea generație de modele climatice pentru a construi reprezentări mai precise ale vulcanismului. Acestea ar trebui să îmbunătățească modelele erupțiilor istorice care nu sunt acoperite de datele din satelit, tendințele viitoare ale încălzirii climei și procesele microfizice din stratosferă. Simulările aprofundate ale erupțiilor multiple în diferite scenarii climatice ar lărgi gama impacturilor luate în considerare.
Impactul socio-economic al unui cataclism masiv
Pe lângă faptul că se va întâmpla într-un climat mai cald, următoarea erupție asemănătoare muntelui Tambora va avea loc într-o lume mai interconectată, care susține o populație de opt ori mai mare decât în 1815. Sistemele agricole s-ar confrunta brusc cu niveluri mai scăzute de lumină solară, vreme mai rece și modele de umiditate modificate – toate în succesiune strânsă. Ar putea urma un impact social supradimensionat.
De exemplu, erupția Pinatubo din 1991 a dus la o reducere de 9% a producției globale de porumb (porumb) și o reducere de 5% a producției de grâu, orez și soia.
Recoltele slabe din cauza unei erupții mai masive ar afecta simultan regiunile globale – China, Statele Unite, India, Rusia și Brazilia, care împreună produc cea mai mare parte a grâului, porumbului, orezului și soiei din lume. Pierderea recoltelor ar perturba securitatea alimentară globală și lanțurile de aprovizionare, declanșând tulburări, conflicte și migrație.
Începând cu anii 1990, simulările climatice au fost cuplate la modele de culturi pentru a proiecta impactul probabil al încălzirii globale asupra randamentelor și comerțului cu alimente.
Lavă de la vulcanul Sundhnúkur de lângă Grindavik, Islanda, în iunie 2024.Credit: John Moore / Getty
Cu toate acestea, lipsesc analize comparabile pentru erupțiile vulcanice, pentru care accentul a rămas pe efectele pe care erupțiile la scară medie, cum ar fi Pinatubo sau ingineria climatică, le-ar putea avea asupra agriculturii globale. Acest decalaj de cercetare lasă guvernele și factorii de decizie politică în întuneric.
Întreprinderile relevante și alte instituții financiare mari ar trebui, de asemenea, să efectueze teste de stres de capital pentru a explora consecințele macroeconomice ale unui an modern fără vară.
O erupție vulcanică masivă va avea loc într-o zi. Dezvoltarea de modele robuste și teste de rezistență pentru un astfel de eveniment trebuie să fie o prioritate pentru societăți, guverne și industria riscurilor, astfel încât omenirea să fie pregătită în mod adecvat pentru un viitor cataclism, scrie Nature.