Etichetele produselor joacă un rol esențial în protecția consumatorilor, oferind informații relevante care permit luarea unor decizii de cumpărare informate și responsabile. Fie că este vorba despre alimente sau produse nealimentare, eticheta ne ajută să înțelegem ce cumpărăm – de la compoziție și origine până la instrucțiuni de utilizare și termen de valabilitate.
Pentru ca această informație să fie cu adevărat utilă, legislația prevede că mențiunile făcute pe etichetă trebuie să fie clare, lizibile și inteligibile.
Probleme întâlnite în practică
În realitate, se constată frecvent că mulți producători și comercianți:
-
nu cunosc sau nu aplică prevederile legale privind etichetarea;
-
prezintă informații incomplete sau greu de înțeles;
-
induc în eroare consumatorii prin reclame mascate ori lipsa mențiunilor privind riscurile.
Chiar dacă uneori informațiile obligatorii sunt incluse formal, modul lor de redactare nu este accesibil publicului larg. Astfel, consumatorii întâmpină dificultăți în a înțelege datele esențiale, ceea ce le limitează capacitatea de a lua decizii informate. Dacă eticheta nu respectă cerințele legale, produsul trebuie retras de pe piață.
Ce este, de fapt, eticheta unui produs?
Potrivit Legii nr. 279/2017, eticheta este orice marcaj, semn, imagine sau descriere scrisă ori tipărită pe ambalajul produsului sau atașată acestuia. În funcție de domeniu, alte acte normative vin cu definiții specifice (medicamente veterinare, textile, explozivi etc.).
Într-o formă simplificată, eticheta este orice text, desen sau simbol aplicat direct pe produs sau pe ambalajul său, care transmite informații esențiale despre acesta.
Indiferent de formă, eticheta trebuie să fie:
-
clară și vizibilă,
-
ușor de citit,
-
redactată în limba română.
Informații obligatorii pe etichetele produselor alimentare
Pentru a asigura dreptul consumatorului la o informare completă și corectă, cadrul normativ prevede un set minim de informații obligatorii care trebuie incluse pe etichetele produselor alimentare. Acestea garantează respectarea standardelor de siguranță și calitate și îi ajută pe consumatori să facă alegeri informate.
O etichetă pentru produsele alimentare trebuie să includă cel puțin:
-
Denumirea produsului – denumirea legală, curentă sau descriptivă a produsului. Dacă produsul este fabricat și comercializat legal într-un alt stat, se poate utiliza denumirea respectivă, cu condiția să nu inducă în eroare consumatorii.
-
Lista ingredientelor – precedată de mențiunea „Ingrediente”, include toate ingredientele folosite. Se specifică și cele care pot provoca alergii (ex. gluten, ouă, arahide). Ingredientele sub formă de nanomateriale trebuie marcate cu „nano”. Există câteva excepții (ex. fructe și legume proaspete, oțeturi simple, brânzeturi sau produse cu un singur ingredient).
-
Cantitatea ingredientelor – obligatorie atunci când ingredientul este menționat în denumire, este ilustrat pe ambalaj sau caracterizează produsul. De asemenea, eticheta trebuie să arate cantitatea netă (litri/ml pentru lichide, grame/kg pentru solide).
-
Data limită de consum sau data durabilității minimale – pentru produsele perisabile se indică data până la care pot fi consumate în siguranță. Pentru celelalte, se menționează termenul de valabilitate, cu excepția unor produse precum vinurile, sarea, zahărul, mierea sau produsele de panificație cu consum rapid.
-
Condițiile de păstrare și/sau utilizare – esențiale pentru menținerea calității și siguranței produsului, inclusiv după deschiderea ambalajului.
-
Țara de origine sau locul de proveniență – obligatorie pentru evitarea confuziei privind originea, pentru anumite tipuri de carne și pentru ingredientul primar atunci când diferă de originea declarată a produsului final.
-
Instrucțiuni de utilizare – atunci când produsul necesită o modalitate specifică de preparare sau consum (ex. amestecuri pentru prăjituri, supe instant).
-
Denumirea și adresa producătorului sau distribuitorului – pentru identificarea clară a sursei produsului și contact în caz de neconformitate.
-
Valoarea nutrițională – exprimată per 100 g sau 100 ml, cu menționarea energiei, grăsimilor, acizilor grași saturați, carbohidraților, zaharurilor, proteinelor și sării.
-
Limba etichetei – toate informațiile trebuie să fie redactate clar, vizibil și inteligibil, în limba română.
Ce faci dacă o etichetă nu este conformă?
Dacă observi o etichetă neconformă la produsele nealimentare expuse în comercializare, poți depune o petiție/sesizare la Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor, sau poți contacta asociațiile de protecție a consumatorilor pentru a primi suport și consiliere.
Totodată, dacă observi la produse alimentare o etichetă neconformă, poți depune o sesizare la Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor. Este important să păstrezi bonul fiscal și eventual o fotografie a etichetei pentru a susține petiția. Neconformitățile grave pot fi raportate către organele de control a respectării drepturilor
consumatorilor, conform domeniului de competență.
Nota integrală despre etichetele produselor, elaborată în cadrul Campaniei Naționale de Informare a Consumatorilor: „Drepturile consumatorilor sunt drepturile mele!” poate fi vizualizată AICI.
Sursa: Centrul European al Consumatorului din Republica Moldova (ECC Moldova)