Ajunul Anului Nou este marcat, în fiecare an, de o serie de obiceiuri și tradiții străvechi, menite să alunge răul și să aducă belșug, sănătate și noroc. În tradițiile românești, nu lipsesc cetele de colindători care merg cu Plugușorul, cu Semănatul, cu Ursul sau cu Capra, ritualuri păstrate mai ales în mediul rural.
Cetele de mascați, din poartă în poartă
În ajunul Anului Nou, pe înserat, tinerii mascați pornesc în cete prin sate, purtând costume ale unor personaje simbolice – ursul, capra, căiuții, cerbii sau alte figuri mitice. Aceștia merg din poartă în poartă până în zorii zilei, aducând urări de bine gospodăriilor.
Umblatul cu Capra este unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri și se desfășoară, de regulă pe 31 decembrie – 1 ianuarie, dar sunt şi locuri unde se umblă cu Capra imediat după Crăciun (din 28-29 decembrie) până la Anul Nou sau chiar la Bobotează. Capra este realizată dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap, decorat cu hârtie roșie și neagră, creponată sau cu piele subțire cu păr, fiind animată prin dansuri și strigături ritualice.
Scenariu: gospodarul conduce Capra şi o comandă ca să joace, strigând şi strigături satirice, cu aproposuri la adresa unor vicii ale comunităţii. Capra se îmbolnăveşte şi este chemat doctorul spre a o tămădui, apoi (uneori) este descântată şi dusă la iarmaroc spre a fi vândută.
Plugușorul – urarea belșugului pentru anul ce vine
Probabil cel mai cunoscut obicei de Ajunul Anului Nou este Plugușorul. Însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, acest ritual are rolul de a alunga răul din anul care se încheie și de a aduce prosperitate și recolte bogate.
În trecut, la sate, Plugușorul era un adevărat spectacol: alaiurile mergeau din casă în casă cu un plug adevărat, tras de boi. De-a lungul timpului, plugul real a fost înlocuit cu unul miniatural, mai ușor de purtat, sau cu buhaiul, instrument care imită mugetul boilor.
Scenariu: cel mai bun de gură, mai talentat şi cu o dicţie mai aleasă rosteşte Plugul şi dă din clopot(e), alţii pocnesc din bici, trag de buhai, mână boii sau caii (foarte rar, în prezent) sau doar hăiesc (strigă hăi, hăi între strofele rostite).
Plugușorul este un obicei agrar străvechi, derivat din practici primitive și trecut prin ritualuri de fertilitate. Textul urării este o narațiune simbolică a muncilor agricole: aratul, semănatul, îngrijirea culturilor, recoltatul și adunarea roadelor în hambare, presărate cu elemente fabuloase și formule magice.
Semănatul – urarea copilăriei pentru roade bogate
Semănatul este un alt obicei agrar important, practicat de copii în dimineața zilei de Anul Nou, după încheierea Plugușorului. Micii colindători, cu traiste la gât pline de semințe de grâu, secară, orz, ovăz sau, mai rar, porumb, intră în case și aruncă boabe pe podea, imitând semănatul pe ogor.
Gazdele sunt urate de sănătate și belșug, iar copiii sunt răsplătiți cu mere, colaci sau bani. După plecarea lor, gospodinele adună semințele și le duc în grajdul vitelor, ca animalele să fie sănătoase și roditoare în anul ce urmează.
