În august 2025, Editura Cartier propune o selecție variată de titluri noi: o nouă traducere a clasicului Alice în Țara Minunilor, povești pentru copii despre emoții, poezie contemporană și proză cu teme existențiale.
Alice în Țara Minunilor, de Lewis Carroll
O nouă traducere din engleză de Dan Sociu. „Toate operele lui Lewis Carroll ar trebui canonizate. Lewis Carroll, aș crede, mai mult decât oricare alt autor de limbă engleză. Și Alice în Țara Oglinzilor mai mult decât celelalte opere ale sale. Cred că este capodopera lui. M-a captivat în copilărie.” (Harold Bloom)
„Întotdeauna l-am iubit. Mi-ar fi plăcut să-i fi fost filmate picnicurile. Cel mai mare scriitor de povestiri pentru copii din toate timpurile.” (Vladimir Nabokov)
Cartea de plastilină, de Ionela Hadârcă
În această carte vei găsi istorioare despre emoții, sentimente și trăiri pe care uneori le simți și tu, dar îți vine greu să le identifici. Toți eroii au fost modelați cu grijă din plastilină, dar te asigur că arată exact ca cei din viața reală. Doar vrăjitoarea a rămas un pic nemulțumită. Ne-a rugat să o facem mai frumoasă, dar pentru noi e important să nu ne mințim cititorii.
Un râs ca un zgomot de sticle sparte (ediția a II-a), de Cristina Drăghici
„Cristina Drăghici iși oficiază poezia ca o zeiţă pe deplin sigură de puterea ei de a fi în lume. Ochiul ei imens, care se deschide până la capăt, cuprinde şi înregistrează totul: o inimă mică, găsită în lăzile de gunoi şi ţinută cu grijă în palme, fiinţa pe care nu a născut-o nimeni şi care şi-a generat singură placenta, fata care a privit cum visul, ca o cobră regală, a găsit jugulara, ţesătoarea de traumă, femeia-citoplasmă care captează lumina.
Fiecare poem al ei e un manifest radical şi totodată tandru, dar şi un experiment la limită: survolează apele şi coboară în subteran şi, asemenea unei celule, poate lua forme infinite. Respiră acea muzică despre care vorbea Angela Marinescu – «muzica din adâncuri, spartă, care ţine şi de lume, şi de univers, şi de stele, dar şi de pămînt, de sânge şi de suferinţă.»
Deşi vulnerabilă şi fragilă, vocea Cristinei Drăghici nu ezită: matură şi limpede, are forţa râurilor care înving baraje şi curajul celei care merge mai departe. O voce care vorbeşte pentru fiecare dintre noi. Şi ne înveleşte protector în mătase neagră.” (Domnica Drumea)
M-a făcut mama existențialist (ediția a II-a), de Constantin Cheianu
„Unde se ascunde adevăratul eu al ființei umane? E întrebarea pe care era simulacrelor o face și mai acută, și mai plină de temei. Scena vizibilă a vieții noastre pare să nu aibă culise, totul se vede pe social media. Dar cât adevăr e în expresiile vizibilului? Până unde trișăm pentru a arăta bine? Constantin Cheianu săvârșește un extraordinar act de curaj. Dincolo de imaginea de prozator confirmat, de jurnalist de temut, de publicist și dramaturg intrat deja în canon, dezvăluie eul său intim – vulnerabil, cuprins de temerea bolii și a morții, fragil, dar și nemaipomenit de puternic prin onestitatea și necruțarea cu care-și chestionează viața și-și confruntă propriile neputințe. Parcursul existențial al artistului și scriitorului într-un spațiu plin de impostură, încărcat de perfidie, cu o moștenire sovietică dezastruoasă, nu poate fi unul ușor de înțeles, simplu de evaluat. Suntem cu toții suma traumelor noastre, suntem purtătorii ecourilor din vocile celor care ne-au însoțit și ghidat existența. Adevărul lui Constantin Cheianu este și adevărul nostru. În expunerea lui de o sinceritate șocantă, răscolitoare, ne simțim rușinați de propriile lașități, ne simțim atenționați asupra propriilor dependențe, ne întâlnim cu angoasele și poate marile noastre regrete. De aceea, lectura este incomodă, stânjenitoare, dar și terapeutică. Gustul amar pe care-l trezesc aceste confesiuni este însoțit de recunoștința și admirația pentru o lecție învățată despre demnitate și curaj.” (Nina Corcinschi)