Relativismul cultural este o perspectivă ce sugerează că etica, morala, valorile, normele, credințele și comportamentele trebuie înțelese în contextul cultural specific din care provin. În acest sens, fiecare cultură are propriile sale norme, fără să existe un standard universal sau absolut pentru a le evalua, scrie verywellmind.
Conceptul de relativism cultural pune accent pe diferențele fundamentale dintre culturi, care pot avea norme sociale și etice diferite. „Este esențial să înțelegem că locul de naștere al unei persoane, precum și modul în care a fost crescută în perioada sa formativă, constituie baza abordării acelei persoane față de lume și de sinele emoțional”, afirmă Anu Raj, psiholog clinic la New York Institute of Technology.
Istoria relativismului cultural
Conceptul de relativism cultural a fost introdus pentru prima dată de antropologul Franz Boas în 1887. Deși nu el a inventat termenul, acesta a devenit cunoscut prin lucrările sale și prin influența pe care le-a avut asupra studenților săi, care au promovat această perspectivă antropologică.
Relativismul cultural susține următoarele principii fundamentale:
- Fiecare societate are propriile sale coduri morale și practici.
- Normele, credințele și valorile trebuie judecate și înțelese în contextul culturii din care provin.
- Nicio cultură nu este obiectiv superioară alteia; obiceiurile și credințele nu sunt mai bune sau mai rele în mod obiectiv.
- Ce este considerat acceptabil sau inacceptabil variază de la o cultură la alta.
- Relativismul cultural promovează acceptarea, toleranța și aprecierea diversității în ceea ce privește credințele și practicile culturale.
- Nu există adevăruri morale universale care să se aplice tuturor oamenilor în orice situație.
- Ce este considerat corect sau greșit este determinat de normele morale ale societății respective.
- Cercetătorii și observatorii ar trebui să observe comportamentele fără a le judeca prin prisma propriei culturi.
Există două tipuri de relativism cultural: relativism cultural absolut și relativism cultural critic.
-
Relativismul cultural absolut sugerează că persoanele care nu fac parte dintr-o anumită cultură, nu trebuie să pună la îndoială sau să judece evenimentele sau practicile acesteia.
-
Relativismul cultural critic susține că practicile culturale trebuie evaluate în contextul în care sunt adoptate. Această abordare ține cont de factori precum contextul istoric și influențele sociale, recunoscând, totodată, că toate societățile experimentează inegalități și dinamici de putere care influențează modul în care anumite credințe sunt adoptate și de cine.
Avantajele relativismului cultural
- Promovarea înțelegerii culturale: încurajând o abordare deschisă față de diverse culturi, relativismul cultural poate contribui la creșterea empatiei și respectului față de alte culturi.
- Protejarea respectului și autonomiei culturale: recunoscând că nicio cultură nu este superioară alteia, această abordare subliniază importanța respectării autonomiei și autodeterminării altor culturi, esențiale pentru conservarea tradițiilor și patrimoniului acestora.
- Stimularea cunoașterii: oamenii din diverse medii pot comunica mai eficient și pot învăța unii de la alții, creând un dialog deschis pentru înțelegerea diverselor culturi.
În domeniul sănătății mentale, relativismul cultural ajută profesioniștii să ofere un tratament mai adaptat diversității pacienților.
„Ce este considerat tipic și normal față de patologic depinde de normele culturale. Acest lucru variază între furnizori și pacienți și influențează diagnosticul, tratamentul și prognosticul”, explică Anu Raj, psiholog clinic la New York Institute of Technology.
Limitările relativismului cultural
Deși relativismul cultural aduce multiple avantaje, există unele critici și limitări, potrivit verywellmind:
- Lipsa unui răspuns la drepturile omului: unii critici susțin că relativismul cultural poate justifica practici ce contravin drepturilor fundamentale ale omului. Este dificil să aplici o abordare non-judecativă față de alte culturi și în același timp să protejezi dreptul oamenilor de a trăi liberi de discriminare și opresiune.
- Reducerea culturilor la stereotipuri: uneori, relativismul cultural poate duce la o simplificare excesivă a culturilor, reducându-le la stereotipuri și omogenități, în loc să aprecieze complexitatea și diversitatea acestora.
- Drepturile individuale vs. valorile culturale: uneori, acest concept poate pune mai mult accent pe valorile colective ale unei culturi, în detrimentul drepturilor și diferențelor individuale. Aceasta ar putea implica, de exemplu, evitarea criticii culturilor care pedepsește disidența politică.
Diversitatea culturală poate fi aplicată adesea în situații cotidiene, în care oamenii judecă comportamentele altor culturi, cum ar fi alimentația sau practicile tradiționale. De exemplu, în unele culturi occidentale, oamenii preferă să fie complet informați pentru a lua decizii autonome privind sănătatea, în timp ce în alte culturi, pacienții pot prefera o abordare diferită din punct de vedere al comunicării informațiilor medicale.
Un exemplu de utilizare a relativismului cultural ar fi descrierea practicilor alimentare ale unei alte culturi și înțelegerea modului în care anumite preparate sau obiceiuri sunt importante pentru acea societate. În context medical, profesioniștii în sănătate trebuie să echilibreze interesele și autonomia pacienților cu respectul și toleranța față de valorile multiculturale.
Promovarea relativismului cultural presupune adoptarea unei abordări deschise și respectuoase față de alte culturi. Există mai multe strategii care pot sprijini acest proces:
- Îmbrățișarea diversității culturale: aprecierea valorilor și tradițiilor unice ale altor culturi.
- Înțelegerea mai profundă a altor culturi: studii, documentare și resurse online pot ajuta la cunoașterea altor culturi.
- Practicarea empatiei: încercarea de a înțelege experiențele și perspectivele altora.
- Căutarea diversității: interacționarea activă cu persoane din medii culturale diferite.
Articol realizat de verywellmind.